Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina. Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea. După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă. (Matei 13, 24-30, 36-43)
Capitolul al 13-lea din Evanghelia după Matei cuprinde şapte parabole rostite de Domnul Iisus Hristos despre Împărăţia lui Dumnezeu.
Astfel, Împărăţia lui Dumnezeu se aseamănă: cu semănătorul, cu omul care seamănă sămânţă bună în ţarina sa, cu grăuntele de muştar, cu aluatul frământat, cu o comoară ascunsă, cu un neguţător de mărgăritare, cu un năvod aruncat în mare.
Două parabole au fost explicate de Domnul Hristos: cea cu semănătorul şi cea de astăzi, despre seminţele cele bune şi despre neghină.
Mântuitorul ne arată că lumea întreagă este asemenea unui ogor pe care cresc plante bune, dorite de Dumnezeu, dar şi neghine. Ele cresc împreună, însă destinul fiecăreia diferă. Sămânţa bună va aduce rod însutit şi va străluci în Împărăţia cerurilor; sămânţa rea, apărută în urma lucrării „celui rău”, va fi adunată şi aruncată în focul veşnic.
Seminţele bune sunt numite „fiii împărăţiei”, iar seminţele cele rele sunt „fiii celui rău”. Concluzia este următoarea: „Cel ce are urechi de auzit să audă”. (Pr. Dumitru Păduraru)
