Şi chemând la Sine mulţimea, împreună cu ucenicii Săi, le-a zis: Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa. Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul, în schimb, pentru sufletul său? Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. (Marcu 8, 34-38)
Noi nu suntem fiii lui Dumnezeu doar duminica, sau doar când ne spovedim, postim sau ne rugăm. Toată viaţa noastră trebuie să fie o mărturie vie că suntem lucrători vrednici în ogorul lui Dumnezeu.
Ieri, în Duminica a 3-a din Postul Mare, Biserica ne-a amintit despre sensul şi puterea Sfintei Cruci. Sfânta Cruce este cea care ne înalţă prin coborâre şi ne coboară prin smerită înălţare.
Sfântul Apostol Pavel aşa mărturiseşte: „cuvântul crucii pentru cei ce pier este nebunie, însă pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu”.
Crucea este armă împotriva celor răi şi scară ce ne duce spre Împărăţia lui Dumnezeu. Când suntem sub povara Crucii, de fapt coborâm în tainiţele sufletului nostru. De acolo ne vine puterea de a-L mărturisi pe Hristos ca Domn şi Mântuitor al lumii. (Pr. Dumitru Păduraru)
