EVANGHELIA ZILEI Şi a venit de cealaltă parte a mării în ţinutul Gadarenilor. Iar după ce a ieşit din corabie, îndată L-a întâmpinat, din morminte, un om cu duh necurat, Care îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanţuri.

Pentru că de multe ori fiind legat în obezi şi lanţuri, el rupea lanţurile, şi obezile le sfărâma, şi nimeni nu putea să-l potolească;

Şi neîncetat noaptea şi ziua era prin morminte şi prin munţi, strigând şi tăindu-se cu pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat şi s-a închinat Lui. Şi strigând cu glas puternic, a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuieşti. Căci îi zicea: Ieşi duh necurat din omul acesta. Şi l-a întrebat: Care îţi este numele?

Şi I-a răspuns: Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.

Şi Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ţinut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păştea. Şi L-au rugat, zicând: Trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Şi El le-a dat voie. Atunci, ieşind, duhurile necurate au intrat în porci şi turma s-a aruncat de pe ţărmul înalt, în mare. Şi erau ca la două mii şi s-au înecat în mare.

Iar cei care-i păşteau au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au venit oamenii să vadă ce s-a întâmplat.

Şi s-au dus la Iisus şi au văzut pe cel demonizat şezând jos, îmbrăcat şi întreg la minte, el care avusese legiune de demoni, şi s-au înfricoşat. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul şi despre porci. Şi ei au început să-L roage să se ducă din hotarele lor. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-l ia cu El. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: Mergi în casa ta, la ai tăi, şi spune-le câte ţi-a făcut ţie Domnul şi cum te-a miluit. Iar el s-a dus şi a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui; şi toţi se minunau. (Marcu 5, 1-20)

Evanghelia ne mărturiseşte despre un demonizat care, după ce a fost vindecat în mod miraculos, a dorit să meargă după Domnul Iisus Hristos. Însă Mântuitorul l-a îndemnat să meargă la ai săi.

Astfel, dintr-un demonizat a devenit un misionar, dornic de a împărtăşi bucuria vindecării.

Remarcăm formula folosită de diavol atunci când s-a adresat Domnului Hristos: „Ce ai cu mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt?”

Demonii ştiu cine este Hristos şi se roagă să nu-i chinuie. Privind la cel demonizat, putem vedea chipul omului îndepărtat de Dumnezeu. Există o scară a involuţiei duhovniceşti: omul scade, cade şi decade. Cel posedat locuia în morminte; nu se apropia nimeni de el, avea o forţă deosebită, striga cu glas mare şi se rănea cu pietre.

Din starea aceasta a ajuns să stea în genunchi şi să se roage. Păcatele aduc însingurare, rugăciunea aduce liniştire. (Pr. Dumitru Păduraru)