CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Înainte-prăznuirea Nașterii Maicii Domnului; Sf. Mc. Sozont; Sf. Cuv. Simeon și Amfilohie de la Pângărați

Greco-catolic – Sf. m. Sozont

Romano-catolic – Sf. Regina, fc. m.

Sfântul Mucenic Sozont este pomenit în calendarul creștin ortodox la 7 septembrie.
Sfântul Sozont era din cetatea Pompeiopol. Era păstor și propovăduia Evanghelia la ceilalți păstori, copii și bărbați, care se adunau în jurul lui. Aflând Sfântul Sozont că în cetate credință creștină scade din pricina sărbătorilor păgâne, a intrat în oraș și în templu, unde se găsea un idol de aur, a luat o mână din această statuie și, sfărâmând-o, a împărțit-o la săraci.
Și pentru că nu vroia ca altcineva să pătimească pentru acest fapt, căci se dezlănțuiseră pedepse împotriva celor care erau bănuiți, a mers singur la guvernatorul Maximian și a recunoscut că el a luat mâna idolului „eu i-am sfărâmat mâna; ba încă era să-l zdrobesc cu totul, ca să nu vă mai închinați lucrului cel făcut de mâini omenești care, deși are ochi, urechi, mâini și picioare, nici nu vede, nici n-aude, nici nu grăiește, nici nu pipăie, nici nu umblă și nici nu poate să-și ajute lui ceva, când l-ar bate cineva sau l-ar preface în bucăți” — se spune în Viața Sfântului Sozont, scrisă de Sfântul Simeon Metafrast.
În urma mărturisirii Sfântul a pătimit chinuri cumplite, în care și-a dat sfârșitul, moaștele sale fiind luate de credincioși și îngropate în taină.

Astăzi sunt pomeniți și Sfinții Cuvioși Simeon și Amfilohie de la Pângărați.

Sfântul Cuvios Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea într-un sat din apropierea orașului Piatra Neamț. Încă din tinerețe a ales viața monahală, intrând în obștea Mănăstirii Bistrița. De acolo, împreună cu încă doi ucenici ai săi, s-a retras în isihie, pe malul stâng al pârâului Pângărați, în anul 1432.

Ajungând sihastru desăvârșit, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de liniște, așezământullui fiind cunoscut mult timp cu numele de Sihăstria lui Simeon. În acest loc cu ajutorul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare a fost ridicată o mică biserică de lemn, cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir.

Biserica a fost sfințită iar Cuviosul Simeon a fost hirotonit preot, devenind astfel primul întemeietor și egumen al Mănăstirii Pângărați.

Cuviosul Simeon s-a stabilit în ultima perioadă a vieții la Mănăstirea Cașiva, în Transilvania, unde, după puțin timp, s-a mutat în pace la ceruri

Sfințenia Cuviosului Simeon s-a arătat și prin faptul că după moarte, sfintele sale moaște au fost aduse în Moldova de Ștefan Voievod, care se închina la ele pentru dragostea și căldura duhovnicească pe care le avea pentru Cuviosul Simeon încă de când acesta se afla în viață.

Sfântul Cuvios Amfilohie s-a născut în anul 1487, în nordul Moldovei. Intrând în viața monahală, de tânăr, la Mănăstirea Moldovița, a venit la Pângărați în anul 1508, unde a îndrumat obștea mănăstirii timp de 56 de ani.

În anul 1566 Cuviosul Amfilohie, cunoscând că i se apropie sfârșitul vieții, a lăsat egumen la Pângărați, iar el s-a retras la Moldovița, mănăstirea lui de metanie.

La Moldovița a primit marele și îngerescul chip al schimniciei sub numele Enoh, adăugând multă nevoință timp de încă patru ani de zile. În anul 1570, și-a dat cu pace sufletul, în ziua de 7 septembrie. Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viață ca sfânt, îndată după mutarea sa din trup, părinții celor două mănăstiri, Moldovița și Pângărați, îl prăznuiau anual la data săvârșirii sale.

Sfinții Cuvioșsi Simeon și Amfilohie de la Pângărați au fost canonizați de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința de lucru din data de 5-7 martie 2008.