ȘAH ȘI POLITICĂ Gambitul este o deschidere în șah prin care se sacrifică o piesă ușoară, cel mai adesea un pion, cu scopul de a obține, în schimb, inițiativa atacului.

Tot ce-a făcut Liviu Dragnea în campania asta, dar, mai ales, de la alegeri până azi, aduce a manevre șahistice ofensive, menite să-i păstreze pe el și partidul său în centrul atenției publice.

Tactica întreținerii unui mare mister în jurul numelui propunerii PSD pentru poziția de premier mi se pare acum, la ridicarea voalului, una extrem de inspirată. Ea a reușit să creeze în opinia publică românească un interes uriaș. Au fost împinse în planul trei (planul doi rămânând unul tampon, de tranzit rapid) orice alte evenimente de breaking news.

În această perioadă notorietatea lui Liviu Dragnea a crescut exponențial, el reușind să se metamorfozeze din șmecherașul mediocru cu glumițe de provincial în crupierul – vrăjitor, inventiv și autoritar, care face jocurile cum vrea el.

Să fii capabil să protejezi un astfel de secret până la capăt, cu toată tehnica de vârf a serviciilor speciale concentrată asupra ta, cu toți acoperiții din anturajul tău umiliți de neputință și umplându-și rapoartele secrete cu ridicări din umeri, reprezintă o victorie mare și, aș zice, simbolică, asupra „sistemului”. O dovadă că „se poate”!

Nu-mi amintesc, în istoria noastră recentă, un caz de secret atât de bine păstrat față de serviciile de informații și față de ziariști.

Și numai prin această performanță și Liviu Dragnea se poate considera rebrenduit. Acum chiar că și-a câștigat autoritatea și imaginea de adevărat șef de partid. A reușit, pe o secvență, e adevărat, nu foarte întinsă în timp, să preia controlul asupra actualității. Să facă el agenda televiziunilor, a personalităților altă dată de prim plan (Iohannis, Cioloș, Băsescu), ba chiar a populației largi.

Cât despre propunerea doamnei Sevil Shhaideh pentru postul de prim – ministru, ea este, pe cât de surprinzătoare, pe atât de plină de capcane. Atât pentru adversarii domnului Dragnea cât și pentru domnul Dragnea însuși.

Etnia și religia doamnei Shhaideh vor genera interpretări extreme și emoționale. Cu certitudine vom asista la luări de poziție la limita intoleranței și a șovinismului. Dacă adăugăm la asta și faptul că soțul doamnei Shhaideh este sirian, va trebui să ne așteptăm ca și tema terorismului și a transformării României într-o destinație devenită, brusc, de interes pentru refugiații arabi din zonele de conflict (în cazul în care Sevil Shhaideh va fi acceptată ca prim – ministru de președintele Iohannis) să devină una predilectă pentru adversarii PSD.

Pe de altă parte, domnul Iohannis se trezește brusc în palme cu un cartof fierbinte ce va necesita, pentru o bună manevrare, niște mănuși speciale. De temperanță, de diplomație, de cântărire cu mare atenție a argumentelor și a rezoluției finale.

Impresia mea, acum, la cald, despre această numire avansată de Liviu Dragnea, aș exprima-o tot în termeni șahistici: ea reprezintă un „șah” dat președintelui Iohannis, printr-un sacrificiu de piesă. Cred că domnul Dragnea a luat serios în calcul sacrificarea prin această mutare intermediară a doamnei Shhaideh, adică ipoteza ca domnul Iohannis să respingă nominalizarea PSD. Dacă va fi așa, Dragnea va împușca doi iepuri: îl va pune pe Klaus Iohannis în contradicție cu propriile teorii și valori și va demonstra că reproșul făcut PSD, că ar respinge străinii și ar avea accente de naționalism extrem, se potrivește mult mai bine adversarilor săi, care una declară și alta fac.

Dacă doamna Shhaideh nu va fi agreată de președinte, Liviu Dragnea nu va avea nicio dificultate în a propune un alt candidat care să întrunească și criteriile de integritate ale lui Iohannis și cerințele din Constituție.

Iar dacă doamna Shhaideh va deveni premier, tot Liviu Dragnea va ieși în câștig: și-a impus voința, și-a impus omul și, pe deasupra, și-a păstrat planul inițial: peste un timp, când Legea 90 va fi declarată neconstituțională, nimic nu-l va mai putea împiedica să preia el conducerea la Palatul Victoria.

Până atunci, însă, va trebui să facă față setei turbate de răzbunare a sistemului, a binomului, a strategilor președintelui Iohannis pentru care digerarea eșecului de la alegeri, dar, mai ales, a acestei victorii de etapă a lui Liviu Dragnea, reprezintă un adevărat coșmar.

Contele de Saint Germain