CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Sfințit Elefterie, episcopul Iliriei, și Sf. Mc. Antia, mama sa; Sf. Mc. Suzana

Greco-catolic – Sf. ep. m. Elefterie

Romano-catolic – Sf. Virginia, văduvă

Sfântul Sfințit Elefterie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 15 decembrie, a trăit în vremea împăratului roman Adrian (117-138), la Roma, primind o educație creștină de la mama sa, Antia, care a fost botezată de Sfântul Apostol Pavel.

A primit prima treaptă clericală la 15 ani, fiind hirotonit diacon, la 18 ani a fost hirotonit preot, iar la 20 de ani de ani a fost ales episcop al cetății Iliric. Datorită vieții și a cuvântului său, a adus mulțime de popor la credința în Hristos, fapt care îi va aduce prigoniri din partea autorităților romane.

A fost prins și adus la Roma din porunca împăratului Adrian. Aici, suferind cu bărbăție torturile la care a fost supus, l-a adus la credința creștină pe guvernatorul cetății, Coremon. Acestuia, după ce l-a mărturisit pe Hristos, i fost tăiat capul.

Sfântul Elefterie scăpând din temniță a mers la un loc mai înalt aproape de cetate și, prin faptele sale minunate, a convertit la creștinism cinci sute de persoane. A fost din nou prins și străpuns cu sulițele, iar mamei sale, pe când se apleca să-l îmbrățișeze, i s-a tăiat capul.

Sfânta mucenică Suzana

Aceasta a trăit pe vremea împăratului Maximian şi era din Palestina cu tată păgân şi mamă evreică. Alergând la Hristos, a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinţilor ei, a împărţit toată averea la săraci, slobozindu-i din jugul robiei pe robii şi roabele sale. Îmbrăcându-se în haine bărbăteşti şi tunzându-şi părul, a intrat într-o mănăstire de călugări, cu numele Ioan. După ce a trăit acolo douăzeci de ani, a fost clevetită. Venise la mănăstire o schimnică şi socotind că e bărbat, a îndemnat-o la desfrânare şi apoi a pârât-o că a încercat să o necinstească.

Suzana s-a plecat bârfelii şi a cerut să i se dea canon pentru păcatul de care era învinuită. Când episcopul a aflat de aceasta, s-a dus la mănstire şi l-a mustrat pe stareţ, iar acesta a vrut să o descălugărească. Fericita, găsindu-se într-o nevoie ca aceasta, a cerut să vină la ea două fecioare şi două diaconiţe şi lor le-a destăinuit taina ei. Când s-a aflat adevărul, episcopul s-a umplut de uimire, a hirotesit-o diaconiţă şi a poruncit să fie stareţă.

Multe minuni a făcut ea în numele Lui Hristos. Când a venit ighemonul Alexandru în Elefterupole şi a adus jertfe idolilor, Sfânta, de bună voie, s-a dus acolo şi prin rugăciunea ei, a dărmat la pământ idolii. Pârâtă, a fost supusă la felurite chinuri şi la sfârşit aruncată în foc şi-a dat duhul, Lui Dumnezeu, luând cununa muceniciei.