CARE PE CARE Am intrat în a doua parte a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 11 decembrie. Primele săptămâni n-au ieșit în evidență cu nimic, partidele angrenate în competiție au încercat să folosească la maximum mijloacele umane și financiare de care dispun, pentru a capta atenția electoratului. Din păcate, majoritatea suferă de lipsa candidaților cu notorietate, credibili, dar și de absența resurselor financiare.
PSD Maramureș merge pe cărarea bătătorită, respectând cu sfințenie indicațiile de la centru, candidații având grijă la vorbele pe care le rostesc în public, pentru că n-au voie să iasă din canonul impus de conducere. Practic, la PSD nici nu putem vorbi despre candidați, deoarece singurul element care iese în evidență e Programul de guvernare, Biblia roșie de campanie, din care Zetea și ucenicii citează cu patos teatral atunci când se adresează unei adunări mai populate, sau unui drumeț singuratic ieșit în calea lor.
Echipa e neschimbată din 2012, doar o debutantă, Sorina Pintea, aflându-se printre titulari. Mă rog, centralul Dragnea a dictat câteva eliminări, dar scheletul echipei se bazează pe grămada Șimon – Toni și Matei, mai eficientă se pare în colectarea punctelor, pardon, voturilor, decât intelectualii Sorin Bota și Liviu Marian Pop.
Biblia de campanie ține loc de scut în calea unor întrebări simple, dar incomode, gen: ”În patru ani nu ați făcut nimic pentru Maramureș, de ce vă mai trebuie un mandat?”. În astfel de situații, apostolii deschid larg cartea sfântă la capitolul și versetul în care se vorbește despre Raiul ce-i așteaptă pe muritorii maramureșeni dacă pun ștampila pe ei. Îmbătați de perspectiva iluzorie ce li se deschide după 11 decembrie, oamenii uită că și în 2012 tot așa li s-a spus, dar nici măcar nu s-au apropiat de promisa grădină a Edenului, ba s-au afundat mai adânc în mocirla terestră.
PNL Maramureș a făcut schimbări majore, singurul supraviețuitor rămas în competiție fiind Mircea Dolha, cel care a știut să profite la maximum de răsunătorul insucces al liberalilor din alegerile locale. Fraierii care au jucat pe scenă în iunie l-au ținut pe margine, bucuroși că au reușit să nu-l distribuie în comedia ce-a avut un sfârșit tragic. Și uite așa și-au legat singuri ștreangul de gât cei pe care Dolha ar fi fost nevoit să-i mazilească, dar operațiunea n-ar fi fost ușor de finalizat. Iată că s-au auto eliminat, dar nu plânge nimeni după ei.
Din vechea trupă a PDL – ului local n-a mai rămas nimic, motiv pentru care a trebuit să fie impusă pe un loc eligibil bucureșteanca Anca Boagiu, ca lista să emane și puțin iz democrat. Șanse ca să răzbească în Camera Deputaților sunt, pentru că locomotiva Viorica Cherecheș sigur va fi capabilă să tracteze vreo două vagoane, chiar dacă unul circulă cu frâna trasă. Inspirată pare să fie și candidatura tânărului Ionel Bogdan, care face o figură frumoasă în campanie.
Liberalii locali au fost înțelepți atunci când au decis să se delimiteze evident de Centru, alegând să meargă pe propriile picioare, adaptându-și campania la realitățile județului. Nici nu aveau altceva la îndemână, pentru că acolo sus este un haos generalizat provocat de cei care sunt total depășiți de evenimente. Asistăm la o întrecere liberal-democrată de producere a gafelor, fiecare zi aducând ceva relevant în domeniu.
Se stabilesc recorduri de amatorism și nepricepere, dar care sunt doborâte imediat, pentru că rezervele de prostie par a fi inepuizabile. Ultimul, aparține Alinei Gorghiu, cea care a spus recent că USL a fost o greșeală, o minciună. În fața unor asemenea ieșiri scăpate de sub controlul medicilor, liberalii din teritoriu pot rămâne paralizați până la finalul campaniei. Norocul celor din Maramureș este că, de nevoie, au apucat pe o altă cale.
Evident că lupta cea mare se dă între PSD și PNL, celelalte formațiuni fiind prea mici pentru a spera măcar să treacă pragul electoral în Maramureș. Așa că singura lor speranță se leagă de realizarea pragului la nivel național și accederea în Parlament în urma redistribuirii voturilor.
Adevărul e că niciodată n-au arătat mai rău decât acum. E de ajuns să arunci o privire pe afișele de campanie ca să vezi adevărata față a dezastrului. Ba unele partidulețe nici măcar nu s-au ostenit să prezinte figurile triste ale candidaților pe panourile de afișaj. Nimeni n-a auzit de ele, așa că există puține șanse să le fie recunoscuți candidații, că de votat nici nu poate fi vorba.
Grigore Ciascai
