CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Cuv. Paisie de la Neamț; Sf. Mc. și Mărturisitori: Gurie, Samona și Aviv diaconul (Începutul Postului Nașterii Domnului)

Greco-catolic – Sf. m. Gurie, Samona și Aviv

Romano-catolic – Ss. Albert cel Mare, ep. înv.; Leopold al III-lea

Sfântul Cuvios Paisie s-a născut la 12 decembrie 1722, în orașul Poltava din Malorusia, tatăl său fiind preot. Studiile le-a făcut la Academia teologică din Kiev, întemeiată de mitropolitul Petru Movilă.

A intrat în viața monahală la Mănăstirea Medvedeschi, fiind făcut rasofor sub numele de Platon. Negăsindu-și însă odihna și liniștea în mănăstirile ucrainiene, a trecut în Moldova și s-a stabilit la Schitul Trestieni-Râmnicul Sărat, apoi la Cârnul, pe valea Buzăului.
În vara anului 1746, a plecat la Sfântul Munte Athos, unde a trăit o vreme în singurătate, în preajma Mănăstirii Pantocrator. În 1750, a fost călugărit la Athos sub numele de Paisie și a fost hirotonit ieromonah. Aici și-a format o obște de 64 de monahi la Schitul Sfântul Ilie.

După șaptesprezece ani de viețuire în Athos, starețul Paisie s-a întors în Moldova, împreună cu toți ucenicii săi, stabilindu-se la Mănăstirea Dragomirna, unde a petrecut 12 ani, timp în care obștea monahală a ajuns la 350 de călugări. În toamna anului 1775 a fost nevoit să se retragă la Mănăstirea Secu, împreună cu 200 de monahi, din cauza ocupării Bucovinei de către austrieci. Aici s-a nevoit patru ani, continuând aceeași rânduială de viață monahală din Sfântul Munte Athos, ca și la Dragomirna.

În anul 1779, s-a mutat la Mănăstirea Neamț, cu o mare parte din obștea de la Secu, ca stareț peste ambele obști, unificând astfel cele două mănăstiri sub povățuirea unui singur stareț. La Mănăstirea Neamț, a făcut numeroase traduceri din operele Sfinților Părinți, a organizat obștea după rânduiala din Athos, a format un sobor de aproape o mie de călugări, a deprins pe mulți ucenici să practice rugăciunea lui Iisus.
La 15 noiembrie 1794, în timpul slujbei de seară, Cuviosul Paisie, supranumit „Cel mare” (Velicikovski), s-a mutat la cele veșnice, în vârstă de 72 de ani, fiind înmormântat în gropnița bisericii voievodale.

Pentru sfințenia vieții lui, Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul sfinților, fiind prăznuit în fiecare an la 15 noiembrie.