CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Mc. Mina, Victor și Vichentie; Sf. Mc. Ștefanida; Sf. Cuv. Teodor Studitul

Greco-catolic – Sf. m. Mina, Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf. cuv. Teodor Studitul

Romano-catolic – Ss. Martin din Tours, ep.; Marina, fc. m.; Fer. Alice, fc. m.

Sfântul Mina era soldat, egiptean de neam și de credință creștină. A trăit în timpul lui Dioclețian (284-305), împărat roman persecutor al creștinilor. În acele împrejurări care au fost dictate de autorități împotriva creștinilor, Sfântul Mina a plecat din armată și s-a pustnicit, trăind departe de lume, în asceză și în rugăciune.

În acest timp, într-o cetatea din apropiere, s-a organizat o mare serbare păgână. Aflând de aceasta, Sfântul Mina a lăsat muntele și pustietatea și venind în mijlocul serbărilor a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toți, și a strigat cu glas tare: „Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine” (Viețile Sfinților).

La aceste cuvinte, mulțimea și-a întors ochii spre dânsul și tăcând se mira de îndrăzneala lui. Acolo se afla și Piros, guvernatorul cetății, care a poruncit ca Sfântul Mina să fie prins și adus în fața sa. Aflând guvernatorul că Sfântul Mina fusese ostaș a poruncit să-l ducă în temniță și să-l păzească până a doua zi.
După ce serbările au luat sfârșit, Sfântul Mina a fost supus la chinuri cumplite pentru a renunța la credința în Iisus Hristos.

Îndurând toate acestea, în timpul chinurilor, Sfântul Mare Mucenic l-a mărturisit necontenit pe Hristos, întărindu-se în credința sa.

Fiind martor la tortură, unul din ostașii, a zis către guvernator: „Stăpâne ighemoane, nu este tăinuit luminării tale cum că neamul creștinesc este nepriceput și nu bagă seama de munci, ca și o piatră sau lemn fără suflet, iar moartea o socotesc ca pe o băutură dulce. Deci, nu te osteni mai mult, ci poruncește mai degrabă a sfârși pe acest creștin împietrit” (Viețile Sfinților).

S-a dat astfel hotărârea de moarte pentru Sfântul Mina: „Pe Mina, ostașul cel rău, care a căzut în credința creștinească, iar porunca împărătească nu a vrut s-o asculte, nici a voit să jertfească zeilor, poruncim să se taie cu sabia, și trupul lui să fie ars în foc înaintea tuturor” (Viețile Sfinților).

Sfântul Mucenic Mina, a fost dus din cetate și i s-a tăiat capul; apoi, aprinzând ostașii un foc mare au aruncat în flăcări trupul sfântului.

Unii credincioși, după ce s-a stins focul, au venit acolo și au luat părți din moaștele sfântului care rămăseseră din foc. Învelindu-le în pânză curată, le-au uns cu aromate, iar după puțină vreme le-au dus în patria lui și le-au pus la loc cinstit, pe care loc mai pe urmă au zidit și o biserică în numele lui; săvârșindu-se acolo multe minuni.

Tot astăzi este pomenit Sfântul Teodor Studitul (759-826), imnograf, stareț al Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul din Studion, aflată la marginea Constantinopolului.

Sfântul Teodor a fost un mare luptător împotriva iconoclasmului (mișcare împotriva icoanelor), care a reizbucnit după ce a fost condamnat de Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Constantinopol (787). A suferit din această cauză trei lungi exiluri.

Sfântul Teodor a lăsat o bogată operă teologică: trei tratate împotriva iconoclaștilor, numeroase omilii sau predici, poeme de proslăvire adresate Maicii Domnului și unor sfinți, un impresionant număr de scrisori (mai mult de 600), precum și o mare parte din cântările perioadei Triodului, adică a celor zece săptămâni care premerg sărbători creștine a Sfintelor Paști.