CALENDAR RELIGIOS Ortodox – Sf. Mari Mc. Serghie și Vah; Sf. Mc. Iulian preotul, Chesarie diaconul și Polihornie

Greco-catolic – Sf. m. Sergiu și Vach; Preasfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului

Romano-catolic – Sf. Fc. Maria, Regina Rozariului

Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah, pomeniți în calendarul creștin ortodox la 7 octombrie, au deținut funcții înalte în armata imperială în timpul împăratului Maximian (286-305).

Creștini, vestiți pentru vitejia lor, Sfinții Mucenici Serghie și Vah au fost denunțați că nu aduc jertfe zeilor. Au fost îndemnați să intre în templul păgân pentru a participa la ritual, dar au refuzat, mărturisind credința în Hristos.

La momentul jertfelor, Serghie şi Vah au rămas afară, refuzând cultul lui Zeus. Ei au fost foarte hotărâţi şi au respins orice posibilitate de a aduce jertfă idolilor, chiar dacă au gândit că acest gest îi va costa prietenia cu împăratul. Nici la sfatul celor prezenţi nu au cedat şi nu au făcut aceasta, argumentând cu o determinare care a uimit pe toţi cei prezenţi. „Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevărat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri. Noi Aceluia ne închinăm“, au zis ei împăratului. Pentru că nu au voit să aducă jertfe, li s-au luat toate rangurile, apoi au fost îmbrăcaţi în haine femeieşti şi purtaţi prin toată cetatea, şi batjocoriţi.

Cu toate acestea, pentru că îi aprecia şi le cunoştea isteţimea şi fidelitatea lor, împăratul a căutat să-i câştige din nou, cu vorbe frumoase şi cu promisiuni mari. Nici de această dată Sfinţii nu au cedat, pentru că nu voiau ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea cea veşnică şi pentru cinstea pământească să se lepede de cinstea cea cerească. Astfel, tinerii credincioşi au devenit şi mai aprigi mărturisitori ai creştinismului şi au grăit şi mai hotărât împotriva credinţei celei idoleşti.

Atunci tinerii mărturisitori au fost duşi de ostaşii lui Maximian în cetatea Varvalisa, aflată pe marginea Eufratului, locul în care guverna împăratul Antioh, groaznic chinuitor al creştinilor. Acesta îi cunoştea pe tineri, pentru că fusese rânduit în această demnitate datorită mijlocirii celor doi. În drumul spre cetatea lui Antioh, unde aveau să pătimească, tinerilor Serghie şi Vah li s-a arătat îngerul, care le-a vestit că Domnul le este aproape. „Pentru nevoinţa voastră veţi lua cununile biruinţei de la Domnul Iisus Hristos, Care va fi alături de voi în suferinţa voastră, dându-vă ajutorul Său până ce îl veţi călca pe vrăjmaşul diavol sub picioarele voastre“, le-a spus îngerul.

Cei care i-au purtat pe Serghie şi Vah până în cetatea vecină Eufratului au predat lui Antioh şi o scrisoare trimisă de Maximian prin care cerea acestuia, pentru cei doi, milă, dacă se pocăiesc, şi moarte, dacă refuză să-L părăsească pe Domnul lor. Nici de această dată Serghie şi Vah nu s-au lepădat de Hristos şi au preferat moartea în locul unei vieţi pământeşti în care să aducă jertfe idoleşti.

Cei doi au rezistat mult timp chinurilor la care au fost supuşi, dar, în final, Sfântul Vah şi-a dat duhul în urma cruntelor bătăi pe care le-a primit, iar Sfântului Serghie i s-au bătut scânduri pline de cuie în picioare, fiind forţat să meargă pe ele. Văzând cei necredincioşi că încă rezistă, în final, l-au decapitat.

„Am aşteptat pe Domnul, Care, căutând spre mine, a auzit rugăciunea mea şi m-a scos din groapa necazului şi din tina ticăloşiei şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei“ – acestea au fost ultimile cuvinte ale Sfântului Serghie, în timp ce suferea chinurile morţii.

Trupurile celor doi mucenici au fost luate şi îngropate cu grijă de către creştini. Trupul şi capul Sfântului Serghie au fost îngropate pe locul unde şi-a dat sufletul, în cetatea Rosafa, iar tradiţiile locale ne informează că, la început, în fiecare an, în ziua prăznuirii Sfântului Serghie, fiarele sălbatice părăseau adâncurile pădurilor, veneau la mormântul sfântului, şi schimbând cruzimea în blândeţe de miel, nevătămând pe nimeni, cu sfială înconjurau acel loc şi apoi plecau iar în pustia lor.

După repetate vedenii ale creştinilor din acele zone, trupurile sfinţilor au fost descoperite şi puse la loc de cinste în biserica ce a fost zidită acolo, în cinstea celor doi sfinţi.Biserica „Sfântul Serghie“ este o biserică bizantină datând din secolul al V-lea, care se află în ruină. Acest lăcaş a fost unul dintre marile centre de pelerinaj ale vremii. Cu timpul, însă, a devenit ţinta disputelor repetate dintre creştini şi musulmani. Astăzi, oraşul Rosafa, situat în inima Siriei, este, împreună cu Biserica Sfântului, un deosebit punct de atracţie turistică, ruinele păstrând încă vii amintirile de altădată.

Capetele acestor Sfinți Mucenici au fost aduse în Țara Românească de către domnitorul Neagoe Basarab (1512-1521) și depuse la Mănăstirea Curtea de Argeș. Sfintele moaște au fost mutate la Catedrala mitropolitană din Craiova în 1949. Părticele din moaștele Sfinților Mucenici Serghie și Vah se găsesc și la Biserica Palatului Cotroceni.