Permiteți-mi în primul rând să mă prezint. Mă numesc Adrian Barbur, sunt băimărean, tânăr și ambițios. Nu neapărat în această ordine. De aproape un an sunt și editor la www.2.actualmm.ro. De când mă știu eu pe pământul acesta minunat și plin de oameni fabuloși, am fost făcut în multe feluri. Uneori pe nedrept, alteori pe meritate. Să fie primit, cum s-ar zice. În mod normal nici nu m-aș fi gândit să scriu despre asta, până când… nu mi s-a pus la îndoială existenţa. Asta deși, ultima dată când am verificat, aveam și coaie, dar și CNP. De când lucrez la www.2.actualmm.ro (cu acte în regulă, pe contract, verificabil la ITM și ANAF pentru cârcotași și pentru domnul Luca Ștefănoiu;), am văzut și auzit multe. Dar ce am pățit zilele trecute…
Am scris un articol al cărui subiect a fost posibila candidatură a fostului deputat Luca Ștefănoiu la funcția de primar al orașului Baia Sprie. Informații pe surse arătau că acesta a fost reprimit tacit în partidul care l-a așezat pentru prima dată în scaunul de deputat și că va candida la alegerile anticipate din 11 iunie. Nu îl cunosc pe cel care ne-a trimis pontul, dar nici pe Luca Ștefănoiu. M-am documentat despre el și cariera sa politică abia după ce am primit informația precizată mai sus. Când domnia sa accidenta mortal în urmă cu 15 ani un copil de numai 5, eu eram prea mic să îmi pese de politică în general, de cea locală în mod special. Acum, adult fiind, îmi pasă. Mai ales că am la rândul meu un copil.
În „căutarea după senzațional” mi-au sărit în ochi zeci de articole în care subiectul principal era Ștefănoiu și copilul pe care l-a ucis într-un accident de mașină. Culmea, fix în orașul în care aspiră la funcția de primar (și da, Ștefănoiu a confirmat ulterior apariției articolului scris de mine dorința de a se instala în scaunul de șef al administraţiei băisprene). Am citit articolele scrise despre deputat în presa vremii, am discutat cu colegii și am scris un articol scurt și la obiect, pe surse, dar și cu fapte clare și reale, iar asta a deranjat.
La câteva zile după publicarea articolului am primit pe adresa redacţiei un drept la replică din partea domnului Ștefănoiu. Recunosc, am fost mirat. Replică la ce? La adevărul despre accident? La cel despre candidatură? Mă rog, e dreptul dumnealui, să fie primit. În dreptul la replică, am întâlnit un adevărat taifun: că minciuni, contracandidați, articol la comandă, etc. Nu m-a deranjat (încerc sa fiu înțelegător cu persoanele în vârstă, așa am fost crescut), e părerea omului, dreptul lui să o spună. Ce m-a deranjat, însă, e faptul că acest individ a reușit ce n-a reușit nimeni până acum: în paranoia sa, m-a adus la stadiul de “ficțiune”. Adrian Barbur nu există… Sau poate e prea minunat astfel încât să fie adevărat, cine știe…
Habar nu am câte ionatane a apucat domnul fost deputat să consume înainte să îmi pună la îndoială existența. Cel puțin la fel de multe ca în urmă cu 15 ani când, după accidentul mortal pe care l-a provocat, a motivat alcoolemia ca fiind urmare de la niște… mere. Ce tari sunt ionatanele astea, un fel de super – mere care, atunci când sunt mâncate de persoana potrivită, se transformă în mod miraculos în tărie de 60°… Să mănânce câte mere vrea, domnul Ștefănoiu. Dar când o face, să-și lase mașina și ideile în garaj. Acestea fiind spuse, sănătate, numa’ bine, rău la nime’!
Adrian Barbur
