ARTIȘTI AI BATJOCURII Avem deja o tradiție în a ne bate joc de noi. Viorel Gaiță a patentat umorul născut din prostia omului amărât. „Lumea lui Gaiță“ a avut un succes nebun, deși râdeam de ne prăpădeam de compatrioții noștri mai săraci cu duhul. Adevărul este că ne place nu doar să rîdem. Ne distrăm în bătaie de joc. Avem chiar o doză de sadism. Suntem niște artiști ai batjocurii. Dacă te duci la o terasă sau într-o cîrciumă și zăbovești nițel, poți vedea mereu oameni care își găsesc un semen (ei îi zic fraier) de care să-și bată joc. Și o fac cu sete, cu poftă, cu dezinvoltură, uneori cu un talent nebun. Batjocoresc slăbiciunile cu o răutate de copii sadici.

Suntem moraliști? Nici vorbă! Suntem doar miștocari, socotind că așa ne eliberăm, că așa ne exprimăm față de slăbiciunile omenești, că așa taxăm răul și non-eticul, urîtul și grotescul.

Bășcălia pînă dincolo de satiră face modă și în divertisment. O mare parte din România savurează Las Fierbinți, un soi de comedie de mîna a treia făcută pentru a aduna punctele de audiență cu lopata, deși calitatea publicului ar putea suporta un serios examen. Bețivi, analfabeți, cretini, romi, țărani cu limba ascuțită, glume vulgare, grobiene, toate îi fac pe români să rîdă. Un rîs de cîrciumă, nu de divertisment, nu de comedie. Gagul românesc în forma bătăii de joc este același din Las Fierbinți cu cel din cazul lui Dorel din reclame.

Pe neașteptate, personajul Dorel (personificarea prostului monumental) a făcut și el carieră. Ba rupe un cablu, ba înțeapă o conductă, ba retează o țeavă de gaz îngropată adînc. Cine este de vină? Dorel, românul afumat, puturos, ignorant, fraier, care s-a lansat odată cu reclama la o anume poșircă.

România este țara oamenilor deștepți. Dorel este prostul. Numai el este de vină pentru toate nenorocirile. El ne scutește pe toți de orice proces de conștiință, deși nimeni nu se întreabă în ce țară un excavatorist singur, eventual și afumat, ajunge într-o asemenea situație. Acolo mecanicul este însoțit de o întreagă echipă de specialiști, de un inginer cu desene, cu traseele cablurilor și ale conductelor, și de un reprezentant al companiei. Alții decid și îl dirijează pe bietul Dorel din Germania, Italia sau din Anglia. În România, e singur. De ce n-ar pleca și cu locomotiva după țigări?

În România, desenele traseelor de cabluri și conducte nu există, Dorel sapă ca orbul în subsolul oricărui oraș. În fapt, el bagă cupa în adîncimea haosului din societatea noastră și produce cîte un eveniment de care toată lumea găsește de cuviință să rîdă.

În această inundație de ton minor, publicitatea nu putea rămîne nepăsătoare. Dacă Las Fierbinți prinde la grămadă, de ce n-ar face și Naumovici un Las Ferentari? Și aşa cei de la concernul german REWE nu înțeleg mare lucru din România. Vînd lucruri de valoare modestă, mai la grămadă, adică mai la oamenii săraci. De ce n-ar face și ei cu ochiul omului necăjit? Niște mici și un grătar. Și toată literatura conversației de mahala pe care a putut-o stoarce Bogdan Naumovici. O băutură din acelea fără nume, trăscăul săracului, și o muzică plîngăcioasă, de baltă! Asta este publicitatea amestecată cu rîs, cu mici, cu muzică și cu sărăcie bună pentru mahala, pentru satele din preajma Bucureștilor, pentru Ghencea și Ferentari.

Așa a rezultat campania grotescă numită „Grătar de România“, cea care încearcă să ademenească săracul și cu cine știe ce cîștiguri mai mult zgomotoase decît adevărate.

Penny ca Penny. Telekom, proprietate T-Mobile, a lansat și el o campanile cu Hai #Net-liberare! Deși sună prețios, sloganul este o prostie. Nu era nimeni captiv. Nu se eliberează de nimic. Expresia aparținea cîndva soldaților sătui de armată, răscoliți de gîndul întîlnirii cu iubita sau cu nevasta. #Net-liberare se vrea o eliberare (poate din dominația Orange și Vodafone) spre a face un loc încă palidului concurent sosit pe piață. Un fel de hai să ne facem de cap pe net, poate ajungem și pe la T-Mobile!

Culmea, povestea cu logica împiedicată apare tot la o firmă germană. Probabil oamenii n-au traducători. Altfel cineva le-ar fi atras atenția că Internet pentru națiune nu merge, cum nu merge strigătul de „halt“ adresat șoricelului.

Amestecul națiunii în această campanie mi se pare neinspirat. Ca să nu folosesc exclamația unui personaj al lui Bogdan Naumovici, aflat la grătarul de mici din „opera“ pentru Penny: „Bă, ești prost?“.

Creativul folosit de agenția de publicitate autoare a campaniei a vrut să pară mai deștept decît șmecher și a folosit „națiune“ unde nu se potrivește. Poate că nici nu știe care este diferența între națiune și popor, între limbă și vorbire.

Cornel Nistorescu