Nu fac priză la reguli. Nici la cele profesionale, nici la cele morale. Nivelul lor de cunoaștere scade pe zi ce trece. În același timp, se adâncesc pe o nișă îngustă, tăiată ca o prăpastie prin viața lor. În asta se afundă, din asta trăiesc și când ies din ea sunt neajutorați, disperați, stresați, gata să izbucnească prostește. De asta petrecerile lor sunt excesive, violente, dezmățate, disperate chiar.
Vorbesc cu diverși prieteni. Profesioniștii deplîng nivelul modest al succesorilor. În medicină, în presă, în inginerie, în construcții. Scade priceperea, scade cunoașterea, scade pasiunea. Cînd te copleșește dezamăgirea, exact atunci întîlnești un june brici de deștept, bine pregătit, performant pe orice meridian.
Ce fel de generație ne urmează? Poate că întrebarea aceasta ar trebui să ne-o punem mai des decât cea legată de cum trăim. Lumea noastră atât de încercată va trece pe umerii noii generații. Mai contează spiritul românesc pentru ea? Îl cunosc? Îi sunt devotați? Ce se ascunde sub această grabă nebună de a împușca banul? Se poate naște un spirit liber în fagurele uniformizator al birourilor de multinaționale? Când cei mai valoroși dintre cei absorbiți în uniformitatea multinaționalelor se vor opune și vor țâșni pe cont propriu spre a înflori și spre a deveni super-performanți? Nu știu să răspund la toate aceste întrebări! Mă și îngrozesc sufletele și spiritele celor înregimentați, storși și egalizați în birourile acelea care îi strâng ca pe niște sardele într-o cutie.
Cine luminează o generație orbită de un salariu ceva mai mare? Cât timp rezistă un millennial în aceste matrițe umane înainte de a capota sau de a lua-o razna? De la ce vârstă încep semnele carierelor de excepție? Și când apar cele mai puternice tentative de regăsire? Iarăși nu știu! N-am avut norocul de a discuta cu mai mulți pentru a afla în ce măsură sunt conștienți de limitarea impusă de jobul de care uneori sunt exagerat de mândri!
Mi-au atras atenția câteva imagini de la petrecerile de la mare. Toată floarea snobilor din Capitală s-a prăvălit pe Litoral. De la Syda la Alin Petrache, de la Elena Udrea la nu știu ce secretară de platou, toți s-au vărsat în discoteci. Parcă fluturii de lampă ar fi dat lumina felinarelor pe malul mării. Cu siguranță că nu aceștia sunt millennials.
Udrea face parte din personajele pitorești ce nu depășesc cu mult nivelul cucoanelor din Cancan și din mondenii României TV. Nici bețiile de pe Litoral n-ar trebui să ne sperie. Cultul și serbările dionisiace există din Antichitate și vor exista și în generațiile viitoare. Sub alte denumiri. Tinerii americani care lucrează în bănci „explodează“ seara prin cârciumi mai ceva ca în dezmățurile de la carnavalul brazilian. Este un mod de eliberare. Numai că ei nu sunt decât tehnicieni ai finanțelor sau specialiști IT, oameni intrați pe aceeași îngustă nișă profesională ca și tinerii din multinațioanlele românești. Ce cântă, ce beau, ce vorbesc, ce cred ar putea fi important mai ales pentru ei. Dar pentru evoluția societății chiar nu contează ce vomează, ce manele cântă, ce modă adoptă aceste mulțimi agitate și excitate.
Va fi totdeauna o muzică de petrecere și de beție, va fi totdeauna o limbă chinuită, mai ales cea folosită de oamenii neinstruiți. Nu modul lor de a fi este alarmant, ci decăderea regulilor din instituții, a limbii folosite la vârful societății, a prețului pus pe lege, pe arte, dar mai ales pe instrucția și educația tinerilor. Nu Sexy Brăileanca și Daniela Crudu sunt semene ale regresului, ci procesul de transformare a lor în vedete, în modele, în referințe, în vreme ce sclipirile de geniu ale unora rămân și se ofilesc în plan secund.
Prioritatea acordată prostului-gust, inculturii, stîlcirilor de limbă ne apasă mai rău decît existența marginală a acestora.
Seamănă millennials din România cu cei din America? Spiritul lor civic este mai degrabă mimetic. #Rezist a fost o răbufnire provocată abil între tineri de interese politice. Dar convingerile lor sunt oneste. Oricât de limitată la computer și telefon este generația millennials, instinctul ei moral este corect. Refuzul corupției nu poate fi pus în nici un fel la îndoială. Deși oricare dintre millennials, în fața unei puteri, va ajunge să se gândească la interesele sale.
Am văzut un fost lider al străzii. A luptat ca un leu în proteste civice. A intrat în Parlament și s-a umflat, pute a transpirație, se spală și se tunde rar. Și poartă două insigne #Rezist, una pe cămașă, alta pe haină. Dacă se îmbată și pierde una, să mai rămână cu cealaltă, semn simbolic al purității pierdute.
Cornel Nistorescu
