CĂPUȘAREA SISTEMULUI MEDICAL Încercați să vă închipuiți următorul tablou, cu un salon foarte modern, unde intrați pe neașteptate. Să zicem că sunteți mamă și, dintr-un foarte bizar îndemn, nu ați putut dormi și în toiul nopții ați pornit pe coridoarele septice, viu colorate, până în salonul unde micuțul tău abia născut este intubat.

Vreți numai să-l vedeți. Odată intrată descoperiți personajele care mai deunăzi vă zâmbeau, erau cordiale și vă asigurau că știu absolut totul și dincolo de tot. Doar plătiți 3.000 de lei pe zi spitalizarea, plus încă pe atât fiecare zi de intubare. Dar nu pentru cheltuielile astea mari ai intrat atunci în salon; în acel ceas de noapte, altele erau nedumeririle care-ți alungaseră somnul.

Tabloul văzut părea venit dintr-o altă lume: micuțul se afla într-o cutie ciudată, numită ventilator, și se zbătea strângându-și mânuțele lui fragile, și zbaterea asta a lui părea să fie o chemare a ta, să vii, să-l aperi, să lupți alături de el. O doctoriță, șefa secției, citea manualul de utilizare a ventilatorului, iar colega ei încerca să îl monteze după dictare. În acest timp, o a treia persoană ventila micuțul manual, cu un balon uriaș, aproape medieval, și cu mască respiratorie. Asta se întâmpla în noaptea aceea, în spitalul acela privat cu 30 de milioane pe zi spitalizare, plus încă pe atât pentru intubare.

Micuțul se zbătea tot mai stins între aceste trei persoane, care acum își pierduseră zâmbetul și nu păreau a fi îngerii lui păzitori. Suferea, se sufoca, iar tu ai încercat să vii către micuțul tău, dar nu te puteai mișca. Nu părea să faci parte din acest tablou, destinul a ales să rămâi un biet spectator în fața rânjetului morții. Micuțul este cu sufletul tot mai strâns, sigur a scăzut în greutate, îngrozitor de mult, suferința îl comprimă, stă să pocnească, se zbate acolo ca un miez de lumină care refuză să se stingă…

Atunci simți că mori și tu odată cu el și vrei să strigi și nu poți, nu ai glas, și îți acoperi privirea cu mâinile, când ușa salonului se deschide brusc și vezi un al patrulea personaj intrând. O altă doctoriță s-a apropiat de cele trei și a ridicat înspăimântată mâinile de ceea ce vedea. Părea să fie din filmul tău și asta te-a surprins. Le-a îndepărtat pe cele trei și a pus în funcțiune ventilatorul în câteva clipe. În secundele ce au urmat, zbaterile micuțului s-au oprit, se liniștise ca prin farmec, iar prin tuburile fine și colorate era, în sfârșit, hrănit cu speranță.

Ai aflat apoi că al patrulea personaj nu era într-adevăr din filmul acela. Era doar un colaborator dintr-un alt spital, care venea, de fapt, dintr-o maternitate de stat. Venea în clinica asta privată numai să facă gărzi. Cele trei doctorițe oprite din lecția pedagogică au ieșit furioase și nu ai înțeles de ce. Copilul tău acum este bine, s-a liniștit, iar îngerul acela și-a îndreptat privirea spre tine. Și ai aflat că exista un caz de iatrogenie. Cuvântul părea complicat pentru tine. De când este așa, întrebi.

Și afli pentru prima oară, după o întreagă săptămână în clinica aceea privată, de severitatea bolii micuțului tău născut prematur, de faptul că ai alternative asupra cărora trebuia să fii informată, alternative de îngrijire medicală profesionistă într-un spital de stat unde nu costă nimic, pe când tu, după șapte zile, ai plătit un zeci de mii de lei pentru un film atât de prost! Și alegi să pleci din clinica aceea privată într-un spital de stat. Și ai plecat! Ți-ai salvat micuțul!

Dar odată cu tine a plecat și îngerul acela venit pe neașteptate. A fost alungat numai pentru gestul său. Pentru că te-a informat corect asupra bolii, asupra alternativelor medicale și de costuri. Așa îi cere deontologia profesională. A fost executat ca în piața publică pentru că nu a tăcut.

A doua zi, în același salon, două doctorițe, din același film prost, cu același regizor neinspirat (să-l numim manager, altfel doctor și el, dar mai lacom), încercau să instaleze un ventilator după dictare, în timp ce a treia folosea balonul și masca. Un alt micuț lupta împotriva morții. Dar ea rânjește larg, sigură pe ea. Îngerul acela nu va mai veni.

Și pentru că poate ajunge și copilul tău, acela care se apropie sau acela pe care îl dorești, într-un astfel de film prost și scump, este bine sa fii mai informat din vreme, pentru că, în spatele costurilor ridicate ale maternităților private, serviciile medicale pot fi superficiale. Acolo, moartea rânjește la fereastră, iar rânjetul ei este al dracului de scump.

N.B. O maternitate privată poate oferi condiții hoteliere mai bune, nu și serviciile medicale pe care le poate oferi o maternitate de stat. Nicio maternitate privată nu a primit clasificarea de gradul trei, pe care o au clinicile universitare de la stat. Acest lucru se referă la calitatea serviciilor medicale și, desigur, la tehnologizarea acestora, iar acest amănunt ar trebui să spună multe.

Iar acum, un alt detaliu, însă de ordin financiar. CAS-ul plătește unei maternități private pentru fiecare copil născut prin cezariană suma de 3.200 de lei. Separat de această sumă, pacientul maternității private mai achită, după caz, între 3.000 de lei și peste 10.000 de lei pentru fiecare zi de spitalizare! La o maternitate de stat nu plătești acești bani, decontează CAS.

Diferențele de plată sunt multe între stat și privat, iar punctul de pornire este determinat de Tariful de Caz Ponderat (TCP), care variază în maternitățile private între 1.400 și 1.600 lei, numai dacă angajatorul tău plătește un pachet de asigurări medicale care dublează această sumă pe fiecare lună! Apoi, se adaugă plata pe care o oferă pacientul, iar apoi, CAS-ul, adică contribuabilul, tot pacientul! O maternitate de stat nu aplică acest TCP și rămâne numai cu decontarea oferită de CAS.

Dacă apar complicații după naștere și vă aflați într-o clinică privată, copilul dumneavoastră va ajunge prin transfer la o maternitate de stat pentru intervenții medicale de înaltă calificare! Însă dumneavoastră continuați să achitați spitalizarea zeci de mii de lei tot clinicii private! Este greu de înțeles unde începe ajutorul și unde încetează, de fapt, căpușarea sistemului medical.

Adrian Majuru

Foto: arhivă