BATEM PASUL PE LOC Și acest lucru este complet anormal. Chiar toxic. Chiar inuman. Dar, într-o „democrație” ca a noastră, fușerită precum schimbarea costumelor în antract, prin năpârlire (și atât) a unui regim totalitar, unora li se pare acceptabil. Ba, chiar mai mult, li se pare a fi calea bună de oferit copiilor lor.

Ce nu e in regulă cu un astfel de învingător perpetuu? Simplu: lipsa lui de reprezentativitate și legitimitate.

Un partid, „partidul”, bun – rău, iubit – urât, de stânga – de dreapta, are în spate oameni. Oameni de rând care au dreptul, o dată la 4 ani, cel puțin teoretic, să decidă asupra viitorului lor. Prin votul încredințat de acești oameni, aleșii (partidul) primesc și reprezentativitate și legitimitate.

În schimb securitatea, ca instituție de forță, are în spate informații, secrete, cătușe. Cătușele, care nu sunt nominalizate explicit în inventarul logisticii sale, reprezintă veriga crucială, care închide lanțul. Lanțul dominării prin frică, lanțul șantajului, lanțul terorii. Acest lanț este cheia succesului fără greș. Un lanț rușinos și descalificant pentru o națiune.

Securitatea (oricum ar fi rebotezată, la camuflaj, de diverse regimuri) nu este aleasă de oameni. Ea se alege și se perpetuează singură. Prin sistemul ocult pe care îl conduce. Reprezentativitate și legitimitate, așadar, derizorii spre deloc. Și nici acest „derizoriu” nu este dobândit direct, la vedere, ci prin procură și, mai ales, prin abuz de manevre subterane.

Mărturisea o doamnă ministru de pe vremea lui Ceaușescu, nu-i rețin numele, că ea, ca reprezentant de vârf al PCR, era sfătuită de colegii din Comitetul Central să nu-l reclame pe Traian Băsescu pentru hoțiile cu care il prinsese (pe vremea când era la Anvers), deoarece acesta, ca om al securității, era mai puternic decât partidul.

Leg această mărturisire de zecile de denunțuri penale transmise către DNA (brațul înarmat al binomului, deci al securității) de corpul de control al primului ministru Victor Ponta (reprezentând partidul) după preluarea mandatului din 2012. Niciun ministru al vechiului regim (susținut de binom) nu a fost anchetat și trimis in judecată de DNA. Mâinile securității se spală între ele!

În schimb, impotriva partidului (a premierului Grindeanu, a ministrului justiției Florin Iordache și a răului planetar suprem Liviu Dragnea), securitatea, prin DNA, a deschis cu viteza luminii o anchetă în legătură cu emiterea ordonanței de urgență privind modificarea codului penal. De-ale intimidării, fricii și mizeriei morale ce domină scena politicii românești.

***

Mi se reproșează că sunt subiectiv, că țin cu PSD și că îi critic doar pe iohaniști și binomiști. Un grad de subiectivism mi-am recunoscut de mai multe ori. Nu sunt însă de acord că aș ține, generic, cu PSD. Am detestat și am criticat PSD pentru mineriade, pentru unele hoții scandaloase din timpul guvernării Năstase, pentru baronii săi hrăpăreți, pentru ruperea USL.

Pe de altă parte, nu am putut să nu constat că ceea ce a urmat după preluarea puterii de către Traian Băsescu și PDL a întrecut cu mult în rău și dezastre toate regimurile din 1990 și până atunci. În consecință, mi-am concentrat criticile pe acest cancer odios și pe metastazele lui mutilante.

Astăzi ce observ? Că țara este condusă. ocult, de securitatea botezată de conjunctură SRI – DNA, că se practică la greu și parcă mai pe față decât în anii 80 poliția politică și fabricarea de dosare cu dedicație, și că a apărut o nouă clasă de protestatari, de apostoli ai străzii, „tinerii frumoși și liberi”.

Care „tineri”, prin comportamentul lor, marcat de intoleranță, de fanatism, de cultul pușcăriei, de o iubire aproape mistică față de Laura Kovesi, de refuzul de a accepta rezultatele alegerilor, de apetența pentru haos, de înlocuire a raționalului cu visceralul și, mai ales, de sentimente violent anti PSD, aduc mai degrabă a membri din Legiunea Arhanghelului Mihai decât a ceea ce ei ar dori să fie considerați, niște luptători intransigenți pentru adevăr, pentru cinste, pentru legalitate, pentru moralitate.

Nu poți să te pretinzi astfel și să vezi doar răul unei jumătăți de lume, aceea pe care o contești tu. Nu i-am auzit pe acești luminați exploratori de lumi virtuale indignându-se că Laura Kovesi a plagiat în teza sa de doctorat, sau că a pus la păstrare dosarul de fraudă al fratelui ei, nici că Nicușor Dan a solicitat și a primit fonduri de campanie pe contul personal, ori că președintele Iohannis a uzat de fals în acte publice ca să-și însușească niște case din Sibiu, pe când era primar al Sibiului. Și nici de multele erori și abuzuri juridice ale DNA, relevate de martori și presă și sancționate cu amenzi grele de CEDO, nu par a se sinchisi acești justițiari cu cip, scoși cu miile în stradă, la comandă, de ceva ce au naivitatea să-și închipuie că ar fi o reacție naturală a societății civile.

Dacă îi analizați cu atenție și obiectivitate, veți vedea că acești arhangheli ai dreptății, de rit iohannist, au un singur lucru major care-i unește: ura față de PSD. În rest, principii, valori, idealuri pentru țară: zero! Gargară ca să se amăgească singuri, în momentele de îndoială, că servesc o cauză nobilă.

De-asta par eu a apăra PSD-ul în această perioadă. Pentru că sunt mai informat și mai dornic de a face ca adevărul și normalitatea să izbândească, decât cei care scandează transfigurați, cu sete de sânge, ca la luptele de cocoși: „DNA să vină să vă ia”!

Ceea ce vedem în aceste zile este un nou război între partid și securitate. Cele ale momentului. Între acestea două, prin prisma istoriei dar și a actualității, nu mă pot așeza de partea securității! Oricâte rele s-ar pune în cârca partidului.

Să știe cei tineri și înflăcărați: marile orori, marile crime, marile tragedii umane din timpul regimului comunist, Canalul, Gherla, Pitești și multe, multe alte grozăvii, au avut în prim plan securitatea, nu partidul. Ar fi atât de simplu să vă documentați și apoi să reflectați.

Cât despre evoluțiile de ultimă oră, ele se apropie tot mai mult de o confirmare a titlului acestui articol.

Explozia de participare de ieri are o singură explicație, asupra căreia m-am oprit într-un text anterior: nehotărâții de la alegeri! Aceștia sunt cei care au îngroșat rândurile manifestanților. Aceștia au văzut într-o parte o grupare gălăgioasă, ofensivă, și, în partea cealaltă, un PSD pasiv, apatic, iluzionându-se că replica măririi pensiilor și a aprobării bugetului ar putea fi suficientă pentru calmarea spiritelor.

Mulți dintre cei care la alegeri nu s-au dus să voteze din lehamite față de ambele tabere, au interpretat pasivitatea PSD ca o recunoaștere de vinovăție. Și s-au alăturat protestatarilor. Acum e foart greu să mai fie întorși din drum.

Contele de Saint Germain