CALENDAR RELIGIOS – Ortodox – Sf. Ier. Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului; Sf. Ier. Bretanion, episcopul Tomisului

Greco-catolic – Sf. aep. Grigore din Nazianz; Sf. ep. m. Bretanion din Tomis

Romano-catolic – Convertirea Sf. Paul, ap.; Sf. Bretanion, ep. de Tomis

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (329-390), cunoscut și ca Grigorie de Nazianz, a fost un mare sfânt părinte și învățător al Bisericii. Prăznuirea lui se face pe 25 ianuarie, iar la 19 ianuarie se prăznuiește aducerea moaștelor sale în biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol. De asemenea, pe 30 ianuarie, la praznicul Sfinților Trei Ierarhi, și sfântul Grigorie Teologul este comemorat de Biserică, împreună cu sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur.

Învățăturile elementare Sf. Grigorie le primește în casa părintească, în Arianz, apoi studiile mai înalte le face la școala din Cezareea Capadociei, unde cunoaște pe viitorul său prieten, Vasile. De aici trece în Cezareea Palestinei, bogată prin biblioteca și amintirile unul alt mare scriitor creștin, Origen, apoi studiază la Alexandria și, în sfârșit, la Atena. Aici va rămâne 8 sau 9 ani, până în anul 358 sau 359 și va studia gramatica, retorica, matematica, filozofia și poezia. Tot aici leagă o strânsă prietenie cu Sf. Vasile cel Mare, prietenie ce va dura până la moarte. Pe lângă studiile profane, a folosit timpul și pentru a cerceta și aprofunda adevărurile Sfintei Scripturi.

De la Atena pleacă la Constantinopol, unde îl întâlnește pe fratele său, Cezar, care practica medicina, plecând amândoi spre Nazianz. Aici va primi botezul creștin, după care se dedică vieții ascetice, retrăgându-se pe malul râului Iris, unde ducea viață retrasă și prietenul său, Sf. Vasile. În acest loc, departe de zgomotul vieții lumești, în liniștea singurătății, unde sufletul lor se simțea mai aproape de Dumnezeu, practicau asceza și studiau Sfintele Scripturi și alte scrieri creștine. Aici lucrează cu prietenul său la alcătuirea primei filocalii (conținând scrieri ale lui Origen).

În anul 362, la dorința comunității creștine din Nazianz, dar contrar voii sale, a fost hirotonit preot de tatăl său. Simțind că această sarcină îi era prea grea, a fugit la prietenul său, Sfântul Vasile, aflat la mănăstire, dar nu peste mult timp s-a întors la tatăl său, în Nazianz, pentru a-l ajuta la păstorirea eparhiei acestuia. În anii 363–364, eparhia era tulburată de erezii. Sfântul Grigorie l-a ajutat pe tatăl său să restabilească unitatea fermă în Ortodoxie.

În anul 370, Sfântul Vasile cel Mare a fost ales Arhiepiscop al Cezareei, iar în anul 372, Sfântul Grigorie a fost ales episcop de Nazianz.

În anul 379, chemat stăruitor de comunitatea ortodoxă din Constantinopol, a mers în capitală pentru întărirea dreptei credințe. În anul 381 a participat la al doilea Sinod Ecumenic, ținut la Constantinopol. Acolo, s-a opus ereziei ariene, a susținut dubla natură, dumnezeiască și umană a lui Iisus Hristos, precum și misterul Sfintei Treimi, inexplicabil pe cale rațională.

După încheierea lucrărilor sfântului sinod, Sf. Grigorie s-a întors la Nazianz. În anul 383 s-a retras la casa sa natală, dedicându-se scrisului, până la trecea sa către Domnul. A murit probabil la 389 sau 390, in vârstă de aproximativ 60 de ani.

Numele de Teologul i s-a atribuit în special datorită celor „Cinci Cuvântări Teologice” ținute la Constantinopol. Ele expun și apără învățătura despre Sfânta Treime.

Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sf. Grigorie Teologul de două ori pe an: singur la 25 ianuarie și împreună cu Sfinții Vasile cel Mare și Ioan Gură de Aur la 30 ianuarie.

Tot astăzi este pomenit și Sfântul Ierarh Bretanion, episcopul Tomisului
Sfântul Bretanion, originar din Capadocia, a fost unul dintre ucenicii Sfântului Vasile cel Mare și a slujit ca episcop al cetății Tomis între anii 360-381.
Într-o scrisoarea a Sfântului Vasile cel Mare adresată episcopului Bretanion de la Tomis, acesta este numit „un cetățean al patriei sale, care întocmai ca o creangă înflorită din rădăcina nobilă a umplut cu fructele Duhului o țară îndepărtată”.

Sfântul Bretanion este considerat autorul scrisorii care a însoțit moaștele Sfântului Sava Gotul, în drumul lor spre Capadocia. Din scrisoarea amintită reiese și faptul ca Sfântul Bretanion este cel care a redactat actul martiric al Sfântului Sava Gotul și tot el este cel care s-a îngrijit de mutarea cinstitelor lui moaște în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare.

Sfântul Ierarh Bretanion al Tomisului a dus o viață ascetică, apărând dreapta credință cu mult curaj. Sinaxarele bizantine nu-l pomenesc pe Sfântul Bretanion, însă „Martirologiul roman” l-a înscris pe acesta în data de 25 ianuarie; de aici, Biserica Ortodoxă Română a preluat sărbătoarea lui, înscriindu-l în sinaxarele locale, pe aceeași dată.