VAI ȘI AMAR Brambureala anunţurilor, deciziilor şi iniţiativelor PSD mă sperie. Oamenii ăştia se adună noaptea şi scot din burta plină tot felul de idei trăsnite.
Unele dintre ele se veştejesc şi pică de îndată ce au fost pronunţate, altele se rostogolesc şi riscă să ducă România în bălării. Vrînd-nevrînd, eşti obligat să priveşti în jur. Pe cine să te bazezi? Pe cine contăm? Dacă PSD-ul se umple de sînge, cu cine mergem mai departe? Cu Sfîntul Duh, căci caricatura de enot a partidului lui Traian Băsescu nu aduce decît tupeu şi obrăznicie. Ungurii de la UDMR sunt cablaţi direct la Budapesta, iar liberalii sunt o varză fără raţă deasupra.
Niciodată n-am văzut un PNL mai neputincios decît cel de astăzi. În loc să se folosească de slăbiciunile şi de gafele, de incoerenţa şi prostiile PSD-ului, liberalii se sting încet, se dezumflă ca un cimpoi croit dintr-o oaie bolnavă.
De o bună bucată de vreme urmăresc prestaţia preşedintelui Ludovic Orban. Nu mai ţin cont de prestaţia viceprimarului care o lua pe bulan pe Elena Udrea, nici de a trubadurului sau a crainicului de campanie electorală şi nici de fundraising-ul prost şi nefericit, agăţat de DNA. Nu are rost să reluăm amănunte despre prietenia catastrofalului ministru al Transporturilor numit Ludovic Orban, cel care şi-a limitat mandatul doar la gonflarea lui Michael Stanciu de la Search Corporation, muşteriul studiilor de fezabilitate pentru autostrăzi şi şosele.
Totuşi, pentru absenţa crasă a oricărei performanţe a fost ales preşedinte. Să fie sănătos şi să arate ce poate, am zis eu. Poate că dincolo de vocea sa de vătaf (coordonator şi strigător de la desfăşurarea nunţilor tradiţionale) se ascunde un vizionar, un luptător, un deschizător de epocă. Ce iluzie! Ca preşedinte al PNL, Orban este mai gol decît viceprimarul. Este la fel de inodor şi incolor ca şi Cristian Buşoi. Declaraţiile lui reduc prestaţia PNL la simple contre sau la strîmbe făcute pe micul ecran.
De cînd iese la emisiuni, Ludovic Orban se rezumă la acuzele formulate la adresa alianţei PSD – ALDE. Că sunt caraghioşi, că nu ştiu, că trebuie să demisioneze ş.a.m.d., chestii banale aflate pe buzele tuturor politicienilor români din secolul acesta şi din cel trecut.
Am ales două fragmente din declaraţiile cele mai dure din ultima vreme:
– „Vă daţi seama cum se vor uita oficialii europeni la Rovana Plumb datorită faptului că împotriva ei există o cerere de urmărire penală?“
– „Pe fonduri europene, de asemenea, este dezastru. (…) Nu absorbim fonduri europene pentru că avem un Guvern care nu a creat niciun mare proiect în doi ani de guvernare în care se decontează proiecte care au fost începute de guvernele anterioare“.
Ludovic Orban poate să continue cu asemenea propoziţii încă 10 ani. Nu mişcă un fir de praf şi nu ne schimbă viaţa. De ce? Pentru că Ludovic Orban este şi el un fel de împărat gol. O voce care iese dintr-un gît, dar n-are cap. Poţi să-i citeşti şi scrisorile către iubite şi cele către prieteni şi către neamuri şi tot nu dai de urma unei idei majore.
Ce vrea să facă Ludovic Orban dacă va ajunge premier? Sau dacă PNL-ul, dintr-un carambol de tip Colectiv, ajunge la putere? Sau dacă SRI-ul, DNA-ul şi Iohannis demolează tandemul PSD – ALDE, ce face Ludovic Orban şi cu cine? Din păcate, preşedintele PNL nu ar fi făcut faţă nici la un extemporal despre un proiect modest. L-ar fi scăpat, ar fi făcut trimitere, ar fi scris sau ar fi vorbit despre. După părerea mea, Ludovic Orban nu ajunge la liman nici cu o florărie de lux, profilată pe livrări la domiciliu. Nici un curier nu-l ascultă şi nici un buchet nu ajunge la destinaţie.
Ştiu că liberalii îndură greu asemenea judecăţi. Nu sunt dispuşi să le digere şi să înţeleagă că o mare parte dintre ei sunt de acelaşi calibru. Au venit la lipit afişe şi în organizaţiile de tineret, cu gîndul că vor deveni alţi Patriciu, alţi Cataramă, alţi Tăriceanu şi că vor face afaceri pe picior mare, cum au făcut şi aceştia. O secundă nu s-au gîndit că ar trebui să mai treacă şi prin biblioteci şi pe la suferinţele oamenilor.
Cei mai mulţi s-au grăbit să intre în partidul Brătienilor fără un ideal sau fără un proiect important pentru ţară. Şi acum plătesc pentru opţiunea lor de oportunişti. PNL-ul s-a umplut de amici şi de fete drăguţe, de aventurieri şi de mitocani. Cîtă vreme Marin Anton (dalmaţianul şi sforarul trecut prin mai toate partidele) merge pe la televiziuni şi în numele partidului Brătienilor acesta cere lege, dreptate şi morală şi nimeni din gruparea liberală nu-şi dă seama de absurdul şi de ridicolul situaţiei, nu cred că avem a ne aştepta la ceva mai de dai Doamne.
Pot Ludovic Orban, Cristian Buşoi, Marin Anton şi Cezar Preda reprezenta PNL-ul la o negociere? Pot! Pot fi şi în Guvern? Doamne ferește!
Cornel Nistorescu