LEGEA MORALĂ? Comisia de control trimisă aşa, de ochii şi de gura lumii, de ministrul Educaţiei Naţionale, dl. Liviu Pop, la Universitatea „Al.I. Cuza“ din Iaşi spre a verifica legalitatea concursului prin care odrasla ministrului Justiţiei, dl. prof.univ.dr. Tudorel Toader, şi-a văzut îndeplinită pohta de a fi asistent universitar la o facultate cu tradiţie, nu la o particulară care, oricum, are zilele numărate, a făcut ceea ce trebuia să facă. Adică nimic.

Comisia ministerială instituită prin înaltul ordin al Ministrului Educaţiei Naţional, dl. prof. gr. I dl. Liviu Pop, nu a găsit nici o ilegalitate. Nici o incompatibilitate. Nici cea mai mică urmă de concurs cu dedicaţie. Nici o derogare de la legea morală. Totul a fost perfect în concursul d-lui Ionuţ Toader.

În fapt, ceea ce pot să spun cu certitudine e că legea morală a fost crunt încălcată în afacerea cu pricina. Fiul d-lui Toader deţine titlul de doctor în Drept. În Drept, punct şi nimic mai mult. Acesta este domeniul în care se organizează studiile doctorale, aşa că, din punctul acesta de vedere, legalitatea concursului este în afara oricărui dubiu. Discutabile sunt doar modificările on the spot operate în regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor organizate în vederea ocupării unor posturi didactice de Senatul celei mai mari universităţi din ţară. Şi discutabil e faptul că fiul d-lui Toader a profitat de suspendarea din funcţia de rector a ilustrului său tată spre a se vedea cu sacii în căruţă. Că, deh, nu îi ajungeau veniturile de notar. Îi mai era necesar şi titlul de universitar.

Cum scriam mai sus, comisia trimisă de dl. Pop şi-a îndeplinit misiunea. I-a oferit ministrului exact verdictul pe care şi-l dorise şi care îi stă în fire. Aceasta fiindcă agramatul ministru al Educaţiei Naţionale are deja un istoric, o tradiţie în albirea tovarăşilor săi de luptă şi de muncă pesedistă. Ne amintim cu toţii că în vara anului 2012, dl. Pop a manevrat în aşa fel lucrurile încât premierul şi preşedintele PSD din acea vreme, dl. Victor Ponta, să scape, cel puţin pentru o vreme, de acuzaţiile de plagiat. Dl. Pop a dus la îndeplinire ordinele, a pus mai presus de cinste şi de lege „interesele superioare“ ale PSD.

Acum istoria se repetă. Cum dl, Tudorel Toader se dovedeşte a fi „băiat de comitet“, băiat gigea“ un pesedist fără carnet de partid dar cu suflet şi interese personale ce concordă cu cele ale preşedintelui Liviu Dragnea şi îi face, conform dorinţelor mai-marilor PSD, zile fripte procurorului general al României, dl. Augustin Lazăr, şi nu e exclus deloc ca foarte curând să o „execute“ pe şefa DNA, d-na Laura Codruţa Kövesi, era mai mult decât de aşteptat şi în firea lucrurilor să fie ajutat spre a trece cu bine peste această delicată problemă de familie.

Aflată, repet, nu atât la limita legalităţii, cât la aceea a moralităţii. Povestea păţaniei fiului d-lui Tudorel Toader şi felul în care a fost ea scoasă la vopsea de dl. Liviu Pop este însă nimic prin comparaţie cu seninătatea iresponsabilă cu care individul plasat în fruntea şcolii româneşti a făcut în urmă cu vreo zece zile două anunţuri după care, într-o ţara normală, ar fi trebuit să îşi dea imediat demisia.

E vorba despre anunţurile referitoare la banii datoraţi profesorilor de guvernul României. Care e foarte posibil să nu se mai plătească. Ori să se achite doar în parte. Anunţuri care dovedesc că în ochii acestui politruc cocoţat fără nici un merit, în dispreţul minimei competenţe, în fotoliul de ministru al Educaţiei este cum nu se mai poate mai normal să nu fie puse în aplicare sentinţe judecătoreşti şi să fie încălcate legi promulgate de preşedintele României. Aceasta numai şi numai din falsă, ilegală solidaritate guvernamentală.

Nu ştiu cât va mai face umbră Pământului în postul de ministru al Educaţiei dl. Liviu Pop. Ştiu însă cât se poate de sigur că, în afară de lucrurile mai sus amintite care nu îi fac deloc nici onoare, nici cinste, într-un un eventual viitor cv domnia-sa va putea să scrie că în vremea cât a fost înalt demnitar al României a avut intenţia de a le interzice elevilor şi profesorilor să aibă la ore, la îndemână, telefoanele mobile.

Atât şi nimic mai mult. Eventual doar că a provocat imense hohote de râs dar şi de indignare din cauza felului inadmisibil în care a siluit limba română.

Mircea Morariu