PENSII OBSCENE Ajunși la vârsta pensiilor speciale, locotenenții tinereții mele îmi zâmbesc din raftul cu fantome comuniste. Locotenentul-major B., care mi-a întunecat cele nouă luni de armată la Ploiești, era prost, răzbunător și șpăgar.
Locotenetul V. alerga soldații cu masca pe figură până cădeau lați, iar căpitanul D. avea aproape toate simptomele sadismului. Căpitanul M. de la contrainformații preda un curs de turnătorie la vedere și-i încuraja pe recruți să-și denunțe camarazii. Unitatea era la cheremul colonelului P., vărul Elenei Ceaușescu, un stalinist cu ochi de viezure și ceafă de porc, peste care știința militară trecuse fără să lase urme. Singurul ins în care pâlpâia umanitatea era maiorul L., un bețivan îndrăgostit de pornografie, care înjura trupa din plăcere și nu folosea cuvântul “patrie” fără să adauge, cu un rânjet, “muie”, “labagiu” sau “poponar”.
Acești ofițeri – și mulți alții – instruiau recruții întinzând asupra lor o plasă de ignoranță și imoralitate, frângându-le voința, hărțuindu-le valorile civile, făcând praf mitul onoarei și al datoriei. Toată această strădanie perfidă era opusă ideii de armată. Lipsiți de cunoștințe, primitivi și violenți, slugarnici cu superiorii, abuzivi cu subordonații și înzestrați cu lașitatea universală a cazărmii comuniste, acești agenți ai absurdului dărâmau, pur și simplu, moralul armatei. Soldații îi disprețuiau atât de tare încât atunci când, într-o noapte, a explodat combinatul de la Brazi, iar noi am crezut că a început războiul, am fost convins că primii împușcați vor fi ofițerii.
Ei bine, locotenenții și maiorii de atunci vor fi ajuns astăzi colonei și generali, beneficiari ai pensiilor speciale, care răsplătesc meritul, virtutea militară, curajul, vitejia. Au luptat destul în războaie, acum se cuvine să-și ungă cicatricile cu bani.
Pensiile generalilor de hârtie, umflate și date sub presiune, aduc mai degrabă a pradă. Sunt, de fapt, o captură de război pe timp de pace. Îndrumătorul de doctorate Oprea și-a cumpărat cu ele cariera, iar PSD a răsplătit șantajul.
Dar acești bravi apeviști sunt bătuți la pensii de magistrați și de generalii SRI. Procurori și judecători care și-au început meseria anchetând amărâți pe vremea lui Ceaușescu, condamnând pentru opinie și arestând apucăturile burgheze pierd azi o oră să-și numere banii când vine poștașul. Procurori și judecători care au lucrat în parteneriate ilegale, au activat în câmpul tactic, au servit lupta pentru putere și au făcut din justiție o reglare de conturi – politică și financiară – primesc în schimbul acestor fapte o bătrânețe de lux.
Generali SRI care au administrat firmele Securității, au interceptat populația încălcând drepturi și libertăți garantate de Constituție, au creat monopoluri în economie, au furat cot la cot cu cei pe care trebuiau să-i prindă, au făcut dosare politice și au încălcat legea instrumentând rechizitorii în locul DNA, ei bine, acești generali au azi pensii din care pot trăi la Monaco.
Pensii obscene sunt peste tot pe unde impostura și puterea s-au întâlnit: în STS, în MI, în SPP, în SRI, în MApN, în CCR, în parchete și în ÎCCJ. Instituțiile de forță și-au folosit forța și le-au smuls politicienilor îndosariați.
Omul de rând, care muncește și plătește taxe în contul acestor rente, se întreabă: pentru ce toți acești bani? Ce plătesc ei? Ce servicii achită? Păi, taxa de protecție și prima de dezertare, ce altceva?
Doru Buşcu
