MARELE SCAMATOR În sufletul românilor de peste Prut supraviețuiește un sentiment ce nu va seca niciodată. Este vorba despre revenirea Moldovei la țara-mamă. Și rușii, și românii l-au speculat, care din te miri ce interese.
Marele scamator al utilizării acestui sentiment a fost și este Traian Băsescu. Relația cu Moldova i-a asigurat președintelui Băsescu în cei 10 ani de mandat un obraz de o anume paloare patriotică. Acordarea de cetățenii a devenit și ea o formă de sporire a electoratului băsist. Moldovenii, prizonieri ai discursului patriotic de tip Cațavencu, practicat de Băsescu mai ales peste Prut, l-au ajutat pe sinistrul personaj să acceadă și în Parlament cu o formațiune politică ridicolă.
Fără voturile din circumscripțiile românești din Moldova, Traian Băsescu ar fi astăzi doar o caricatură politică menită a le reaminti românilor de cei 10 ani de deteriorare gravă a tuturor instituțiilor publice ale Românei. Băsescu și-a bătut joc și de ideea de Parchet public, și de justiție, și de servicii și de armată. Prin comportamentul său, Traian Băsescu a distrus iremediabil încrederea românilor în politică și în instituții. Nimeni n-a făcut atît rău țării sale, ca mai apoi tot el să rîdă, să acuze și să se plîngă.
Fierberile nebune de la București au acoperit ultima trăsnaie a lui Traian Băsescu. Diversionistul numărul unu din România a devenit și un președinte de onoare al unui partid unionist din Moldova. „De onoare“ pentru că Traian Băsescu nu mai este cetățean al Republicii Moldova, și nu pentru că ar avea această nobilă trăsătură de caracter. Speră să redevină moldovean și pînă atunci va fi doar președinte de onoare al Partidului Unității Națioanle din Moldova. Cînd va redeveni cetățean se va avînta în politica Moldovei și va produce aceleași rezultate nenorocite ca și cele izbutite în România.
Să nu vă imaginați că moldovenii mureau de dorul și de dragul lui Traian Băsescu! Au destui politicieni și destule partide care se chinuie să-și sporească anvergura politică fluturînd steagul Unirii. Disprețuit în România, Traian Băsescu s-a gîndit că singurul loc în care mai poate încerca este în Moldova: și s-a folosit de cei cîțiva care să lanseze Partidul Unității Naționale. Cam în același stil s-a folosit și în România de instituția prezidențială și de resursele acesteia pentru a scoate din pălărie Mișcarea Populară, acest partid mai degrabă marinăresc decît politic.
Pînă cînd va redeveni cetățean moldovean (dacă asta se va întîmpla), Traian Băsescu încearcă să prolifereze politic pe sentimentul unionist al compatrioților noștri de peste Prut. Și ce mai face? Fluturîndu-le pe la ochi și urechi tot felul de propoziții amețitoare, încearcă să-i adune pe toți în jurul său, folosindu-se de idealurile atît de dragi și unora și altora de pe cele două maluri ale Prutului. Și în felul acesta reduce puterea și șansele tuturor partidelor proeuropene din Moldova. De fapt, speculînd un sentiment patriotic, Traian Băsescu încearcă fie să își construiască un nou traseu politic, fie să compromită șansele forțelor proeuropene și proromânești de peste Prut.
Este Traian Băsescu un unionist sau un diversionist?
Cuvintele sale încearcă să ajungă la inima moldovenilor, dar rezultatele agitației sale ajung mai degrabă la Moscova și fac bine intereselor rusești.
În care dintre idealurile politice, patriotice sau de natură socială a izbutit Traian Băsescu vreo ispravă în România? La ANRP? La introducerea licențelor Microsoft în România? La restituirea clădirilor confiscate de comuniști prin București? La modernizarea flotei sau a șoselelor și autostrăzilor? La recuperarea terenurilor agricole cotropite de colectivizare? De tot ce s-a atins Traian Băsescu, s-a ales praful sau a fost paralizat de o sforărie prelungită pînă în mîinile sale.
Cornel Nistorescu
