CE NU VOM AFLA – Dacă îmi place, de moarte, ceva la noi – România pretutindeni răspândită – este entuziasmul. El vine după lungi și intense perioade de pesimism; crunt, dar liber consimțit.

Explodează (asemenea unui ghiocel naiv, care înflorește în mijlocul iernii, păcălit de soarele unei zile atipice) și sfârșește (tot asemenea ghiocelului) cu nasul ars, sub zăpadă.

M-au trezit din somnul vacanței de iarnă (anuala ”cură de deromânizare”) chiotele de bucurie ”Olé, Olé,/Coldea nu mai é!” și promisiunile Babei Vanga: “Va fi măcel!”

Tot ziaristul român (de la cel prost acoperit, dar excelent plătit de SRI) la cel autodeconspirat și plătit de PMP (orice asemănare cu un ziarist turcit în parlamentar e palidă) susține că știe.

Ce anume? Ce vom afla.

Ce-ar fi să vorbim puțintel și despre ce nu vom afla, fiindcă asta ne-ar putea ajuta să pricepem (dacă ne dăm silința) cât de lungă este “iarna vrajbei” lor și cât de ghiocei suntem noi, ceilalți.

Nu vom afla:

– cine și când l-a angajat pe Sebastian Ghiță ca ofițer SRI; să crezi că un civil ar fi putut participa la întâlniri strategice și acțiuni operative ale SRI, împărțind un colț de masă cu, aoleo!, rezidentul CIA în România înseamnă să fii ghiocel;

– dacă în perioada în care a fost parlamentar, Sebastian Ghiță a continuat să fie ofițer SRI; să crezi că pe Sebastian Ghiță l-a atras dormitul în plen sau în comisii înseamnă să fii ghiocel;

– condițiile târgului încheiat între Sebastian Ghiță și SRI (câte milioane, din sutele băgate în buzunarul lui Ghiță de SRI, au rămas la SRI și cu ce a plecat în buzunar Ghiță); să crezi că Sebastian Ghiță a fugit din țară, imediat după ce a plecat de la o petrecere la SRI, fără ca organizatorii chermezei să știe ceva înseamnă să fii ghiocel;

– hramul purtat de Elena Udrea în sau pe lângă SRI; să crezi că, doar de ochi frumoși, era informată de conducerea SRI că se află în colimatorul Serviciului înseamnă să fii ghiocel;

– cine, din SRI, a aprobat participarea “civilului” Sebastian Ghiță la acțiuni secrete și mai ales ilegale; să crezi că adjunctul Florian Coldea, chiar ”șef operativ” fiind el, a făcut doar de capul său tot ce se zice că ar fi făcut înseamnă să fii ghiocel;

– ce grad și ce funcție a avut Sebastian Ghiță în SRI, fiindcă, deseori, funcția bate gradul; să crezi că un civil ar fi putut să-i ”reproșeze” generalului Florian Coldea cele pe care afirmă Ghiță că i le-ar fi reproșat înseamnă să fii ghiocel (“În februarie 2015 i-am reproșat lui Coldea că blochează România și nu numai.”)

Măcar un lucru ar trebui să ni se confirme: că Sebastian Ghiță este și Președintele Umoriștilor de Pretutindeni, cam cum a fost recent-răposatul Iulian “Împărat al Romilor de Pretutindeni”, altfel trebuie să fii ghiocel ca să nu dârdâi de râs auzindu-l pe Ghiță spunând:

“În seara asta o să vă spun de ce cred eu că s-a ajuns aici. Realitatea este că am refuzat să predau România TV sistemului, procurorilor, serviciilor şi preşedintelui Iohannis. “

Dacă nu suntem cu toții ghiocei, atunci Sebastian Ghiță este un megaloman monumental. Un spălător de bani care uită ce este — spălător de bani — și se ia drept Bill Gates nu poate sfârși decât ca Sebastian Ghiță.

Adică, Serviciile îi bagă în buzunar sute de milioane de euro și dolari, transformându-l într-una din pușculițele-spălătorie  ale neamului, îi pune sub epoleți și studiorile unui post de televiziune, iar el, civilul combatant Ghiță, refuză să restituie propietarului adevărat televiziunea cu pricina, se uită în oglinda retrovizoare a merțanului și fredonează Andrii Popa.

Al dracu’ haiduc, Ghiță ista! Ia de la săraci (de la stat) și dă la bogați (lui Sebi Ghiță).

Evident, dacă nici conducerea SRI, nici Ghiță, nici președinții care susțin că nu știau nimic de “închisoriloe volante” folosite de CIA în România, nici Udrea, nici Porcescu, nici Kövesi (96% – doctor, 4% – plagiator) etc. nu vor fi găsiși vinovați, recomand publicarea memoriilor celor nevinovați la Editura SRI “Petre Ispirescu”, în colecția Basmele românilor.

Să înghiți cu atâta poftă basmul că singuri Florian Coldea și Laura Codruța Kövesi (“binomul”) au făcut tot ce au vrut în și din România postdecembristă, folosindu-se, printre altele, de patosul valutar al lui Sebastian Ghiță, e semn că ești un ghiocel în glastra de protocol a lui Traian Băsescu și a altor locatari ai Palatelor Cotroceni și Victoria.

Și în cazul lui Coldea, și în cazul lui Ghiță, “boierii” au strigat “Capul lui Moțoc vrem!” “Lăpușneanu” a făcut ce l-a sfătuit Negruzzi. Iar nouă ni se servește, ca de atâtea alte ori, adevărul à la carte. Poftă bună, ghiocei!

Pe fundalul acesta de brigadă artistică promovată pe scena Teatrului Național, cel mai energic politican al României postdecembriste, faimosul ”președinte pentru alte coordonate istorice”, în ale cărui două mandate s-au consolidat multe din cele relatate de Ghiță, profită pentru a se plasa încă o dată în centrul scenei politice românești.

Numai că dl Băsescu nu a aflat că scena s-a mutat în capătul celălalt al sălii. Dacă se îndoiește de asta, să-l întrebe pe Ghiță.

În sfârșit, președintelui Klaus Iohannis i se reproșează tăcerea à la John Cage din faimoasa 4′33″.

Măi, oameni buni, și Lucian Blaga a început mai lent. Cum singur mărturisea în Hronic și cântecul vârstelor, copilăria sa a stat “sub semnul unei fabuloase absențe a cuvântului.” Până la vârsta de 4 ani, n-a scos o vorbă, de unde și versul  autobiografic “Lucian Blaga e mut ca o lebădă.”

Lebăda Iohannis are abia doi ani și-un pic (de mandat). Până la patru ani, mai avem de așteptat. Puțintică răbdare!

Când a prins grai, Blaga a început antologic: “Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.”

Să nu ne mire că, atunci când va deschide gura, și Iohannis va fi antologic: “Eu cred că ticăloșia s-a născut la stat.”

Dorin Tudoran (dorintudoran.com)