Şi după aceea mergea Iisus prin Galileea, căci nu voia să meargă prin Iudeea, deoarece iudeii căutau să-L ucidă. Şi era aproape sărbătoarea iudaică a corturilor. Au zis deci către El fraţii Lui: Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, pentru ca şi ucenicii Tăi să vadă lucrurile pe care Tu le faci. Căci nimeni nu lucrează ceva în ascuns, ci caută să se facă cunoscut. Dacă faci acestea, arată-Te pe Tine lumii. Pentru că nici fraţii Lui nu credeau în El. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna este gata. Pe voi lumea nu poate să vă urască, dar pe Mine Mă urăşte, pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele. Voi duceţi-vă la sărbătoare; Eu nu merg la sărbătoarea aceasta, căci vremea Mea nu s-a împlinit încă. Acestea spunându-le, a rămas în Galileea. Dar după ce fraţii Săi s-au dus la sărbătoare, atunci S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci pe ascuns. În timpul sărbătorii iudeii Îl căutau şi ziceau: Unde este Acela? Şi cârtire multă era despre El în mulţime; unii ziceau: Este bun; iar alţii ziceau: Nu, ci amăgeşte mulţimea. Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea despre El pe faţă. (Ioan 7, 1-13)
Să luăm aminte la cuvintele Domnul Iisus Hristos: „Pe Mine Mă urăşte lumea pentru că Eu mărturisesc despre ea că lucrurile ei sunt rele”.
Mulţi resping învăţătura Măntuitorului din motive de conştiinţă, deoarece sunt împovăraţi cu multe păcate. Viaţa lor are multe umbre care din punct de vedere moral sunt condamnabile. Principiile moralei creştine sunt superioare eticii sau concepţiilor umaniste.
Uneori suntem tentaţi să privim cu superioritate spre învăţăturile Domnului Hristos şi ne amăgim cu impresia că suntem liberi şi dispunem cum dorim de viaţa noastră, însă un creştin trebuie să se ghideaze după poruncile lui Hristos.
Mântuitorul şi învăţătura Sa au fost piatră de poticneală pentru mulţi. Lenea, uitarea, nepăsarea, aroganţa sunt cele care ne ţin departe de Fiul lui Dumnezeu. Unii afirmă că învăţăturile creştine nu ar mai fi aplicable omului modern.
Dar cei de astăzi nu au şi ei nevoie de stâlpii moralităţii, nu au şi ei nevoie de un colţ de rai şi de binecuvântarea lui Dumnezeu? (Pr. Dumitru Păduraru)
