Statul Qatar, cu o suprafață de 11.586 km pătrați (include mai multe insule, insula Halul fiind cea mai importantă) și o populație de 2,27 milioane de locuitori (2014), potrivit worldpopulationreview.com, sărbătorește la 18 decembrie Ziua națională, respectiv întemeierea Qatarului ca entitate statală, în 1878.
Menționat pentru prima oară în izvoarele istorice ale lui Pliniu cel Bătrân (secolul I d.Hr.), teritoriul Qatarului, slab populat, este înglobat în secolul VII, în Califatul Arab, în secolul XIII-XIV în Emiratul Bahrain, fiind ocupat apoi, la începutul secolului XVI, de portughezi. Șeicatul de sine-stătător (cu capitala la Subara), întemeiat în 1766 de către beduinii originari din interiorul Peninsulei Arabia, conduși de familia al-Thani, este ocupat de statul wahhabiților (1803), apoi de Sultanatul Oman (1810-1811).
Emirul Muhammad ibn Thani reconstituie în 1868, cu sprijin britanic, statul Qatar. Aflat, din 1871, sub suzeranitate otomană, la începutul Primului Război Mondial, Qatarul este ocupat de trupele britanice și devine, la 3 noiembrie 1916, de jure, protectorat britanic.
Zăcămintele petrolifere, descoperite în 1937, încep să fie exploatate industrial în 1949, transformând în câteva decenii Qatarul într-un stat modern (din 1961 Qatarul este membru al OPEC). Între 1968 și 1971, Qatarul face parte din Federația Emiratelor de la Golful Persic, iar la 3 septembrie 1971, șeicul Ahmad II ibn Ali al-Thani proclamă independența de stat a Qatarului, care devine în același an membru al ONU și al Ligii Arabe.
Orașul Doha, fondat în 1825, este capitala Statului Qatar și numără 344.939 de locuitori (2014), potrivit worldpopulationreview.com. Alte orașe: Ar Rayyan (272.465 loc.), Umm Salal Muhammad (29.391 loc.), Al Wakrah (26.436 loc.), Al Khawr (18.923 loc.).
Doha este cel mai mare oraș și, deopotrivă, centrul economic al țării, o economie ce are la bază, aproape exclusiv, veniturile obținute din industria petrolieră.
