Sursa foto: Shutterstock

Vitiligo este o afecțiune relativ comună, ce afectează aproximativ 0,5% până la 1% din populația lumii. Nu este contagioasă și nu pune viața în pericol.[1] Totuși, impactul său asupra calității vieții persoanei afectate poate fi semnificativ. Continuă să citești pentru a afla mai multe despre această afecțiune și simptomele sale, precum și despre cum se poate ea trata.

Ce este vitiligo?

Vitiligo este o boală ce afectează pielea și mucoasele, caracterizată prin apariția unor pete albe, depigmentate. Cauza o reprezintă distrugerea, fie totală, fie parțială, a melanocitelor – celulele responsabile cu producerea melaninei, pigmentul care dă culoarea pielii.[2]

Vitiligo poate afecta pe orice și se poate dezvolta la orice vârstă. Totuși, în multe dintre cazuri, petele albe specifice încep să apară înainte de vârsta de 20 de ani sau chiar din copilărie. Deși nu este o afecțiune contagioasă și nici nu pune viața în pericol, vitiligo poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții, mai ales din punct de vedere psihologic, datorită schimbărilor vizibile pe care le produce asupra aspectului pielii.[3]

Cum se manifestă vitiligo?

Unul dintre primele semne ale vitiligo este apariția unor pete depigmentate, de culoare albă. Acestea apar de obicei pe mâini, pe față și pe zonele din jurul orificiilor corpului și a organelor genitale. O altă manifestare este albirea sau albirea prematură a părului, care poate afecta nu doar scalpul, ci și genele, sprâncenele sau barba. În unele cazuri, vitiligo poate determina decolorarea țesuturilor care căptușesc interiorul gurii și nasului, cunoscute sub numele de membrane mucoase.[2]

Deși leziunile cauzate de vitiligo sunt de obicei asimptomatice, există și cazuri în care depigmentarea pielii este asociată și cu prurit sau mâncărime de intensitate variată.[3]

Diagnosticul de vitiligo se poate pune doar după o consultație de dermatologie.

Opțiuni de tratament pentru vitiligo

Planul de tratament pentru vitiligo se stabilește în funcție de mai mulți factori, cum ar fi vârsta pacientului, motivația acestuia, tipul pielii, numărul petelor, localizarea și gradul lor de extindere. Principalele obiective sunt restabilirea culorii pielii, oprirea progresiei petelor și prevenirea apariției unora noi.[3]

O opțiune de tratament este reprezentată de cel medicamentos. Nu există medicamente care să oprească progresia bolii, dar acestea pot fi utilizate în unele cazuri, împreună cu alte metode de tratament, pentru a restabili culoarea pielii. De exemplu, cremele sau unguentele cu corticosteroizi pot contribui la repigmentarea pielii. Ele pot fi însă utilizate doar pentru un timp limitat și funcționează cel mai bine când boala s-a dezvoltat recent.[3]

Fototerapia poate ajuta și ea la restabilirea culorii naturale a pielii. De regulă, sunt însă necesare mai multe sesiuni de tratament pentru a obține rezultate. De multe ori, este combinată cu tratamentul medicamentos. Pentru uniformizarea culorii pielii, se mai poate recurge și la depigmentare sau îndepărtarea completă a pigmentului din pielea care nu este afectată de vitiligo. Medicii recomandă de obicei acest tratament persoanelor care au vitiligo pe mai mult de jumătate din suprafața corpului. Depigmentarea tinde să fie permanentă și este foarte important să se limiteze expunerea la lumina soarelui în timpul și după tratament.[2][3]

În cazurile severe, unde alte tratamente nu au fost eficiente, pot fi luate în considerare și opțiuni chirurgicale. Acestea includ transplantul de piele și micrograftingul (transferul de mici bucăți de piele sănătoasă în zonele afectate de vitiligo).[3]

Vitiligo este o afecțiune ce se manifestă prin apariția unor pete albe pe piele și care poate apărea la orice vârstă, având adesea un impact semnificativ asupra calității vieții persoanei afectate. Este bine de știut însă că există mai multe opțiuni de tratament ce pot fi folosite pentru a stopa progresia bolii și a restabili sau îmbunătăți culoarea pielii. Fiecare caz este unic și necesită o abordare personalizată. Primul pas în stabilirea unui diagnostic și a unui plan de tratament corect îl reprezintă consultul dermatologic de specialitate.

Bibliografie: