Gândul zilei: ”Patria sunt eu, ești tu, e tot ce iubim, tot ceea ce visăm, tot ceea ce va fi când noi nu vom mai fi.” (Romanin Rolland)

Religie
Ortodox = Sf. 42 de Mc. din Amoreea; Sf. Mc. Eufrosin.
Romano-catolic = Ss. Luciu I, pp. m.; Coletta, fc.
Reformat(Calvin) = Frigyes (Frederic), Jenö (Eugen).
Greco-catolic = Cei 42 m. din Amoreea.
Mozaic = 30. Adar 5771.
Musulman = al-‘ahad: 30. Rabi al-Awwal 1432.

Evenimente
1447: Nicolae al V-lea devine Papă.
1521: Fernando Magellan ajunge la Guam.
1836: Bătălia de la Alamo – 200 de oameni au apărat un mic fort din Texas timp de 13 zile împotriva a mii de soldați mexicani conduși de Antonio Lopez de Santa Anna, guvernatorul Mexicului.
1853: Opera Traviata, de Giuseppe Verdi are premiera la Veneția.
1869: Dimitri Mendeleev prezintă prima varianta a tabelului periodic al elementelor Societății Ruse de Chimie.
1897: A intrat în vigoare Legea repausului în zilele de duminică și sărbători. Potrivit legii, era liberă doar dimineața de duminică și alte 14 sărbători pe an.
1919: Ungariei i se înmânează hotărârea Consiliului Militar interaliat de la Paris (Nota Vyx) privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania.
1945: Instaurarea guvernului dr. Petru Groza (sub presiunea militară sovietică, regele Mihai I este nevoit să accepte numirea lui Petru Groza ca prim ministru; acesta formează un nou guvern, în care ministerele cheie erau deținute de comuniști).
1951: Începe procesul lui Ethel și Julius Rosenberg.
1953: Gheorghi Malenkov îi succede lui Stalin ca premier și Prim Secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
1957: Ziua națională a Republicii Ghana (fosta Coastă de Aur); aniversarea proclamării independenței.
1967: Fiica lui Iosif Stalin, Svetlana Allilueva, a depus o cerere oficială de azil politic la ambasada americană din India.
1989: Purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe sovietic anunță abolirea doctrinei Brejnev, afirmând că viitorul fiecărei țări est-europene se află în propriile ei mâini.

Nașteri
1340: Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei (d. 1399)
1475: Michelangelo Buonarroti, sculptor, pictor, arhitect și poet italian, recunoscut ca cel mai de seamă artist renascentist (d. 1564)
1619: Savinien de Cyrano de Bergerac, eseist și dramaturg francez (d. 1655)
1806: Elizabeth Barrett Browning, poetă britanică (d. 1861)
1866: Dumitru Kiriac-Georgescu, compozitor, profesor român (d. 1928)
1870: Oscar Straus, compozitor vienez (d. 1954)
1903: Împărăteasa Kōjun, soția împăratului Hirohito al Japoniei (d. 2000)
1917: Donald Davidson, filosof american (d. 2003)
1917: Will Eisner, scriitor de benzi desenate, artist și antreprenor american (d. 2005)
1920: Ernest Maftei, actor român de teatru și film (d. 2006)
1924: Benedict Corlaciu, poet și prozator român, stabilit în Franța în 1972 (d. 1981)
1926 – S-a născut Andrzej Wajda, considerat cel mai important regizor de film şi teatru polonez, cu o carieră încununată de numeroase premii. Ofiţer al Legiunii de Onoare a Franţei şi Doctor Honoris Causa al Universităţii din New York (“Pădurea de mesteceni”, “Cenuşă şi diamant”).
1928 – S-a născut romancierul columbian Gabriel Garcia Marquez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1982 (“Un veac de singurătate”, “Despre dragoste şi alţi demoni”).
1933: Margareta Pogonat, actriță româncă de teatru și film
1937: Valentina Tereșkova, prima femeie cosmonaut
1945: Paul Grigoriu, ziarist român, realizator de emisiuni radiofonice
1946: David Gilmour, chitarist și vocalist al formației Pink Floyd

http://www.youtube.com/watch?feature=player_detailpage&v=_JZJ4hfqYWk#t=0s
1947: Gheorghe Turda, interpret român de muzică populară
1953: Jan Kjærstad, autor norvegian

Decese
1531: Pedrarias Dávila, conchistador spaniol
1754: Henry Pelham, prim-ministru al Regatului Unit (n. 1694)
1842: Constanze Mozart, văduva lui Wolfgang Amadeus Mozart (n. 1763)
1866: William Whewell, matematician și filozof englez (n. 1794)
1899: Ieronim G. Barițiu, publicist și traducător român, fiul lui George Bariț (n. 1848)
1939: Miron Cristea (Elie Cristea), primul patriarh al României (n. 1868)
1950: Albert Lebrun, președinte al Franței (n. 1871)
1957: Constantin Rădulescu-Motru, filosof, psiholog, pedagog român (n. 1868)
1963: Ion Mihalache, politician român (n. 1882)
1964: Regele Paul I al Greciei (n. 1901)
1973 – A murit scriitoarea americană Pearl S. Buck, laureată a Premiului Nobel pentru literatură în anul 1938 (“Ogorul”, “Casa de lut”) (n.26.06.1892).
1989: Vasile Netea, istoric român (n. 1912)
1994 – A murit Melina Merkouri, actriţă, om politic grec, fost ministru al culturii (1981-1989; 1993-1994) (n.18.10.1925).
2005: Hans Albrecht Bethe, fizician american (n. 1906)
2007: Jean Baudrillard, sociolog și filosof francez (n. 1929)

Personalitatea zilei – Gabriel García Márquez

Gabriel García Márquez (n. 6 martie 1927, Aracataca, Columbia) este un redactor și scriitor columbian, care a obținut Premiul Nobel pentru Literatură în anul 1982, pentru nuvelă și scurte istorii, unde fantasticul și realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.

Gabriel García Márquez s-a născut la data de 6 martie 1927, în municipiul Aracataca, aflat pe Coasta Atlantică Columbiană, ca fiu al lui Gabriel Eligio García și al Luisei Santiaga Márquez Iguarán. A fost crescut de bunicii materni, colonelul Nicolás Márquez și Tranquilina Iguarán, în Aracataca.

Copilăria sa este relatată în memoriile sale: Vivir para contarla (Sa trăiești pentru a povesti). În anul 2007 s-a întors în Aracataca, după o absență de 24 ani, pentru a primi omagiul adus în onoarea sa de către guvernul columbian la împlinirea celor 80 ani de viață și 40 de la prima publicare a celei mai cunoscute nuvele: Cien años de soledad (Un veac de singurătate).

În 1936 moare colonelul Nicolás Márquez, motiv pentru care Gabriel García Márquez vine în Sincelejo, Sucre cu părinții săi. Luni după aceea se mută în Barranquilla pentru a studia. În 1940 studiază primele clase în Colegiul San José (azi Institutul San José), după care călătorește în Zipaquirá și termină ultimii doi ani și bacalaureatul în Liceul Național de Baieți (azi Colegiul Național San Juan Bautista de La Valle), până în 1946.

În 1947 se duce în Bogotá cu intenția de a studia Dreptul și Științele Politice în Universitatea Naționala din Columbia, carieră pe care o abandonează pentru a pleca în Cartagena de Indias să lucreze ca reporter la ziarul El Universal, după ce la 9 aprilie 1948 este asasinat liderul popular Jorge Eliécer Gaitán și îi sunt arse câteva din scrierile sale din pensiunea unde locuia.
La sfârșitul anului 1949 revine în Barranquilla unde lucrează ca reporter și columnist la ziarul El Heraldo. La cererea scriitorului Álvaro Mutis, García Márquez se întoarce în Bogotá în 1954 și lucrează ca reporter și critic cinematografic la ziarul El Espectador. În 1958, după ce rămâne o perioadă în Europa, Gabriel Márquez se întoarce în America Latină și rămâne în Venezuela.
În Barranquilla s-a căsătorit cu Mercedes Barcha, care foarte curând i-a dăruit doi băieți: Rodrigo (născut în 1959 în Bogotá) si Gonzalo (născut în Mexic trei ani mai târziu).
În 1960 după triumful revoluției din Cuba se duce în Havana și lucrează pentru agenția de presă creată de guvernul cubanez Presa Latină unde se împrietenește cu Ernesto Guevara.
În 1961 se instalează în New York fiind corespondent la Presa Latina. Decide să se mute în Mexic atunci când exilați cubanezi nu erau de acord cu reportajele sale, iar CIA îl critică și amenință.
În 1967, García Márquez publică cea mai cunoscuta opera a sa: Cien años de soledad (Un veac de singurătate), istorie care povestește trăirile familiei Buendía în imaginarul sat Macondo. Opera este considerată ca aparținând realismului magic.
în 1969 se instalează in Barcelona (Spania) unde trăiește mai mulți ani stabilind legături cu numeroși intelectuali.
Din 1975 locuiește în Mexic, Cartagena de indias, Havana și Paris.
În 1982 primește Premiul Nobel pentru Literatură.
în 1988 este președintele unei grupări editoriale și proprietarul revistei Revista Cambio în Columbia, dar în 2006 își vinde acțiunile.
În 2002 publică autobiografia sa intitulată: Vivir para contarla (A trăi pentru a-ți povesti viața).
În 1981 decide să se retragă în Mexic, unde locuiește și în prezent, datorită persecuțiilor politice din partea guvernului Julio César Turbay Ayala (1978-1982).
La 22 martie 2008 Gabriel García Márquez celebrează nunta de aur cu soția sa Mercedes Barcha.

García Márquez dezvoltă un interes personal pentru cinematografie; în perioada de adolescență petrecută în Barranquilla, împreună cu pictorul Enrique Grau, scriitorul Álvaro Cepede Samudio și fotograful Nereo López, participă la realizarea scurtmetrajului La langosta azul (Langusta albastră).
În 1950 studiază cinematografia în Centro Sperimentale Di Cinematografia di Roma, având ca profesori pe argentinianul Fernando Birri și cubanezul Julio García Espinosa, care mai târziu vor fi declarați fondatorii Noului Cinematograf Latinoamericán.

Se știe că multe opere cinematografice mexicane din anii 1960 au fost scrise de García Márquez, care la fel ca mulți intelectuali din acea epocă s-a semnat cu pseudonimul.
Filme la care a colaborat: El gallo de oro(1964) (Cocoșul de aur), Roberto Galvadón și Tiempo para morir (1966) (Timp pentru moarte), En este pueblo no hay ladrones (1965) (În satul ăsta nu există hoți), Juego peligroso (1966) (Joc periculos), La viuda de Montiel (1979) (Vaduva lui Montiel), Mária de mi corazón (1979) (Maria inimii mele), etc..
În 1990 maestrul García Márquez călătorește în New York unde îl cunoaște pe regizorul Woody Allen.

Opere:
Ojos de perro azul, 1950 (Ochi de câine albastru);
La Hojarasca, 1955 (Frunze uscate);
Relato de un náufrago, 1955 (Povestea unui naufragiat);
El canibal, 1955 (Canibalul);
Un día después del sábado, 1955 (O zi după sâmbătă);
La mala hora, 1961 (O oră rea);
El coronel nu tiene quien le escriba, 1961 (Colonelului nu are cine să-i scrie);
Los funerales de la Mamá Grande, 1962 (Funeraliile bunicii);
Un señior muy viejo con unas alas enormes, 1966 (Un domn foarte bătrân și cu niște aripi enorme);
Cien años de soledad, 1967 (Un veac de singurătate);
Monólogo de Isabel viendo llover en Macondo, 1968 (Monologul Isabelei văzând ploaia din Macondo);
Cuando era feliz e indocumentado, 1973 (Când eram fericit și nedocumentat);
El otono del patriarca, 1975 (Toamna patriarhului);
Todos los cuentos, 1976 (Toate poveștile);
Crónica de una muerte anunciada, 1981 (Cronica unei morți anunțate);
Viva Sandino, 1982 (Trăiască Sandino);
Noticia de un secuestro, 1982 (Știri despre o răpire);
El amor en los tiempos del colera, 1985 (Dragostea în vremea holerei);
El general en su laberinto, 1989 (Generalul în labirintul său);
Vivir para contarla, 2002 (Să trăiești și să povestești);
Memorias de mis putas tristes, 2004 (Amintirile curvelor mele triste);
El rastro de tu sangre en la nieve (Urma sângelui tău pe zăpadă);
Del amor y otros demonios (Despre dragoste si alti demoni).
Pagină realizată de Grigore Ciascai