Decembrie 1989, ziua de Craciun: dictatorul roman Nicolae Ceausescu si sotia sa, Elena, sunt executati prin impuscare, dupa o sentinta pronuntata in mai putin de doua minute. Evenimentul se producea in urma cu 23 de ani Targoviste, dupa ce cuplul fugise din Capitala cu un elicopter de pe cladirea Comitetului Central.
Procesul sotilor Ceausescu a inceput pe 25 decembrie 1989, la ora 13:20, cei doi fiind acuzati de genocid, subminarea puterii de stat prin organizarea de actiuni armate impotriva poporului, subminarea economiei nationale si incercarea de a fugi din tara pe baza unor fonduri de un miliard de dolari, depuse in bancile din strainatate.
In jurul orei 14.40 procesul s-a incheiat, iar sentinta de condamnare la moarte a fost pronuntata la ora 14.45. Nicolae si Elena Ceausescu au fost executati cinci minute mai tarziu, in curtea garnizoanei.
Procesul si executia au fost filmate iar imaginile au facut inconjurul lumii, fiind difuzate si de Televiziunea Romana. Judecatorul care i-a condamnat la moarte pe sotii Ceausescu, colonelul de justitie Gica Popa, s-a sinucis la 1 martie 1990, noteaza Mediafax.
Dupa executarea sotilor Ceausescu, sentinta Tribunalului Extraordinar Militar a fost luata in evidenta in registrul de executari penale, unde figureaza la pozitia 1/1989, insa in niciun alt registru (opis, condica de sedinta, condica de termene, registrul general de dosare) nu aparea inregistrat dosarul propriu-zis.
In 2009, jurnalist The Observer Ed Vulliamy a realizat un reportaj in Romania, ocazie cu care a stat de vorba cu mai multe persoane implicate in evenimentele de atunci, printre care si cu unul dintre membrii plutonului de executie, Dorin Marian Carlan.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=XsRQP7TifME#t=1s
„Carlan si-a golit munitia din Kalasnikov-ul AK-47 in trupurile dictatorului si ale sotiei sale, dupa ce acestia fusesera capturati de revolutionari. Momentele care au urmat executiei au fost difuzate insistent la televiziune, aeasta reprezentand o dovada ca o era a luat sfarsit, ca cea mai turbulenta si violenta revolutie dintre cele care au dus la prabusirea comunismului in Europa de Est si-a atins obiectivul”, noteaza The Observer.
„Am stat pe cadavrul lui Ceausescu, pentru ca nu mai era loc in elicopter”
„L-am intalnit pe Dorin Carlan intr-o zi de mai. Imbracat cu sacou negru, tricou albastru, pantaloni negri si pantofi lustruiti, Dorin Carlan are o fata de om hotarat: <Am stat pe cadavrul lui Ceausescu, dupa ce l-am ucis, din cauza ca nu mai era loc in elicopter. Probabil ca era mai confortabil decat pe scaune>, isi aminteste el. <Trupul lui inca era cald, iar sangele a curs pe pantalonii mei de camuflaj. Armata nu mi-a platit niciodata pentru curatarea lor>”.
De aici incolo, curge marturia lui Dorin Carlan: „In acele momente, am simtit ca am jucat un rol in istorie. Stiam totul despre Revolutia Franceza, despre ghilotina, si mi se parea ceva similar. Dar nu prea eram de acord cu asta. Sentinta a fost pronuntata in doar un minut si 44 de secunde, iar executia a durat mai putin de 10 minute. Eu fusesem antrenat ca sa imi apar tara. Ceausescu era comandantul meu suprem, iar datoria mea era sa il apar cu orice pret, nu sa il ucid”, isi aminteste Dorin Carlan.
„Ceausestii plangeau ca doi copii”
Cand Ceausescu a ajuns in fata judecatorilor, el era panicat, potrivit lui Carlan: „Sunteti romani?”, a intrebat el. „Da, suntem cu generalul”, i s-a raspuns. Carlan isi aminteste de momentul pronuntarii sentintei ca de unul „teribil”: „Sentinta trebuia executata imediat. Trebuia sa il ucid pe presedinte, si mi-am spus ca trebuie sa fac asta pur si simplu, fara sa ma mai gandesc. Generalul Stanculescu ne-a ordonat sa ii ducem afara, sa ii asezam pe rand in dreptul zidului si sa ii impuscam, intai pe el si apoi pe ea”.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=KfDOAP20ASI#t=1s
„Amandoi plangeau ca doi copii. Ceausescu se uita la noi si plangea: <Nu ne puteti omori ca pe niste caini> spunea el. <Suntem pe cale sa murim ca niste caini>”, isi aminteste Dorin Carlan. „A fost un moment greu pentru noi toti. Apoi ea a spus: <Daca aveti de gand sa ne omorati, cel putin din respect pentru dragostea pe care noi o avem unul fata de altul, nu il omorati pe el primul pentru ca apoi sa ma lasati pe mine sa ma uit. Cel putin lasati-ma sa mor in acelasi timp cu sotul meu>. In acel moment, generalul a ordonat: <Duceti-o la zid impreuna cu sotul ei.”
„Apoi, Ceausescu s-a uitat drept in ochii mei si a strigat <Traiasca Republica Socialista Romania! Istoria ma va razbuna> si a inceput sa cante fragmente din Internationala. L-am impuscat in timp ce canta”, spune Carlan.
Membru al plutonului de executie: Dupa ’89 am fost ostracizat
„Am fost ca niste roboti”, adauga el. „Totul s-a intamplat foarte repede. Imediat dupa aceea mi-am dorit sa studiez filosofia si dreptul, pentru a intelege din punct de vedere legal ce s-a intamplat. Eram un subofiter care a ascultat ordinele superiorilor, insa am ucis un om dupa un proces fals. L-am ucis pe Ceausescu in ziua de Craciun, dar decretul de infiintare a Curtii care l-a judecat a fost semnat abia pe 27 decembrie, cand Ceausescu era deja mort de doua zile. Omul pe care l-am omorat era un dictator si toti spuneau ca il urasc, dar si pe mine m-au ostracizat dupa aceea. Iliescu nu m-a placut, presa m-a blamat, iar in 1998 am fost concediat din Ministerul Apararii”, povesteste Dorin Carlan.
Astazi, Dorin Marian Carlan se descrie drept „un avocat marginalizat, o oaie neagra care ofera sfaturi juridice.” „Insa faptul ca sunt in viata este un dar de la Dumnezeu, pentru ca eu traiesc pentru a spune si altora aceasta poveste”, isi incheie povestea Dorin Carlan. (hotnews.ro)
