Marea burzuluială de la Bruxelles a încurcat lucrurile mai tare ca Dracul şi frații săi. Până la schimbările în mare viteză de la Bucureşti, Comisia Europeană a tratat România la grămadă, în grupul țărilor abia intrate din Europa de Est.
Cu concesii, cu observaţii, cu fie, cu bătăi pe umăr. De reținut încă un lucru. De cel mult 2-3 ani, aceeași Comisie Europeană n-a sesizat derapajele marinăreşti ale președintelui Traian Băsescu şi nici malformaţiile din instituţiile statului. Ce încropise România după 1990 s-a golit de sens şi s-a umplut de grupuri de interese din PDL. Impostori sau clienți, activişti şi simpatizanţi.

Şi astfel România europeană a ajuns să funcţioneze cu două realităţi. Una de export, contrafăcută de activul PDL plus serviciile secrete, şi o alta a corupției, şantajului politic, a presiunilor de orice fel, a justiţiei simulate de la vârf, a statului vămuit până în detaliu de aceeași lume. În străfunduri, o Românie cruntă, nemiloasă şi săracă, iar la export o ţară cu aspiraţii democratice, cu progrese şi scăpări, plină de năbădăi, de slăbiciuni de fond, dar şi de promisiuni. La marea grămadă apărută în birourile de la Bruxelles, pentru aparenţă, pentru voturi şi pentru defilările europene, mai că funcționa pentru încă o vreme.

Articolele disperate apărute în presa europeană au alarmat toată funcţionărimea bruxelleză. Au scos-o chiar din minți. Văleu, atentate la democrație pe harta bătrânului continent. Aşa scriau ziarele cu blazon, Aşa au repetat şi înalţii funcționari europeni. De unde să știe ei ce se petrecea la București. Şi aşa n-au înțeles nici altădată mai mult.

În plus, nici nu aveau un interes să înțeleagă altceva. Mai mult, tripleta Antonescu-Ponta-Constantin nici n-a catadicsit să explice. Era copleşită de funcţionarea maşinăriei încropite la mare viteză. Ei bine, campania de presă din Occident a şocat Uniunea Europeană, incapabilă să realizeze că ea era dictată şi orchestrată de la Bucureşti. Ba această campanie de presă, atât
de străină de judecăţile unei mari părți din populatia României, a întors pe dos şi sentimentele pro-europene ale populaţiei.

Articolele scrise de români sau de clienți ai ICR au născut peste noapte şi un substanţial sentiment anti-european. A știut CE că este păcălită de grupurile de influență dirijate de autoritățile române de veche orientare şi ca au căzut în capcană? Sau pur şi simplu le-a convenit? Sau este vorba de toate la un loc. Oricum, în virtutea unei fabuloase mistificări orchestrată prin agenții ICR, Comisia Europeană a întreprins cea mai anti-europeană presiune exercitată asupra României.

A impus un referendum total anti-european, cu 50%+1, fără să știe că împinge România în altă prăpastie. Unde şi cum şi cine ţine Evidenţa corpului electoral într-o parte a Europei unde migraţia economică ia formele cele mai neaşteptate? Să vină funcționarii europeni să spună câţi au drept de vot în România sau în Bulgaria! Dar în cifre riguros exacte pentru a ne putea raporta la acel „plus unu”. Ar fi mulțumitor dacă ne-ar livra măcar tehnica şi profesioniştii.

Deruta în care se zbate România în aceste zile este opera Comisiei Europene. Şi a lui Traian Băsescu, disperat să găsească o şmecherie cu ajutorul căreia să scape de demisie. În același timp, imaginea loviturii de stat, construită de delirul marinaresc al preşedintelui suspendat, dar şi de discursul fălcos al lui Vasile Blaga (căci puţoii din preajma lor n-au fost decât trompete) a fost lucrată de agentura culturală (să o numim AŞA cu puţină îngăduinţă) de la ICR.

Ne aflăm în faţa unei uriașe dezinformări internaționale şi în mod special a CE, orchestrată de serviciile şi instituțiile unui stat membru. Şi în faţa unui caz școală în care o rețea destinată promovărilor intereselor românești în străinătate a fost folosită de câţiva interesați pentru a-şi adjudeca o dispută politică. Dar cu ce preț pentru ţară şi pentru populația finanţatoare?

Cât privește marea gafă a Comisiei Europene ea apasă asupra României şi rămâne în cârca tuturor spre a fi decontată într-un fel care încă ne scapă.
Cornel Nistorescu