Este deja un adevăr că această campanie electorală a fost dominată de Traian Băsescu, în postura de şef al unui stat incontrolabil la vârf. La fel ca N. Ceauşescu, el a spus şi făcut ceea ce a dorit, ca un dictator veritabil, în aplauzele propriului aparat plătit din bani publici. Dacă un asemenea personaj reprezintă democraţia românească înseamnă că nicio instituţie a Statului nu mai funcţionează, totul fiindu-i la dispoziţie. Este o campanie electorală compromisă, viciată, axată pe falsificarea subiectelor. O majoră diversiune de tip securistic, exact domeniul în care Traian Băsescu străluceşte, este în apele lui. De pe poziţia primului om în Stat, nici nu e greu să atragă reflectoarele spre sine, însă orice manipulare are un preţ. Funcţia prezidenţială a fost definitiv compromisă. Efectele se vor vedea la nivelul autorităţilor publice, în tot arealul respectabilităţii sociale, şi, ceea ce este mai grav, în viaţa cotidiană. Pe acest fond, a fost deschisă calea oricărei anarhii, făcându-se deja trimiteri incredibile spre un asemenea tip de reacţie.

Poziţia de preşedinte al ţării este una a concordiei, a unităţii naţiunii. Circul de la Cotroceni poate lua locul Circului de Stat. Problemele personale ale preşedintelui ţării, care nu sunt puţine, toate incalificabile, au ajuns raţiuni de stat. România este în plină ficţiune, un cetăţean deţine controlul asupra acestei ţări într-un mod care nu mai are nicio legătură cu fişa postului pe care îl ocupă. Carierist de când se ştie, lovind în stânga şi dreapta, turnat în tipare identice Securităţii, Traian Băsescu se dovedeşte a „n” oară un om total contraindicat poziţiei prezente. Popularitatea pe care a câştigat-o printr-o anecdotică cu aparenţe morale, reformiste, reprezintă una dintre marile farse ale istoriei prezente.

Legat de Securitatea ceauşistă prin natura funcţiilor ocupate, deci, obligatoriu persoană implicată în bucătăria acesteia, Traian Băsescu pare să fi fost fascinat continuu de ierarhiile dictaturii. Probabil, nici el nu mai înţelege, nu mai realizează cât de mult l-au transformat acele realităţi în care s-a mişcat pe val. În fapt, ce legătură are cu democraţia, cu interesul public? Ce-l recomanda pentru această postură? Nimic!

Această campanie electorală a fost proba definitivă pentru preşedintele actual. S-a dovedit un gunoi politic, şi chiar mai mult. România nu mai poate suporta această lovitură dată minimelor rigori. Dacă adeversarii politici nu-i sunt, deseori, superiori, acesta nu este un motiv care să-l absolve. Acum sunt destule situaţii care arată că Traian Băsescu e mult sub adversarii săi. Şi nu printr-o cădere nervoasă a ajuns aici. Acesta e omul! Un parvenit pe spinarea Statului, un profitor de ultimă speţă. Aşa cum Ceauşescu reprezenta totul, absolut tot ceea ce ţinea de România, Traian Băsescu îi este identic. Ţara a ajuns să se numească Băsescu!

Pierderea lui Emil Boc din fruntea guvernului a fost începutul decăderii sale. Primarul Clujului a fost unul dintre exemplele de premier al unui stat totalitar. Relaţia perfectă cu Traian Băsescu a fost începutul unei drame pentru democraţia românească. România n-a avut în perioada Boc premier. Puterea absolută la care a visat Traian Băsescu nu putea să nască, logic, decât corupţie, degradarea mediului politic. Constituirea alianţei care va câştiga alegerile, după toate prognozele, conţine sub camuflaj un posibil mare preţ pentru regăsirea normalităţii.

Preşedintele-jucător a perturbat întreaga meteorologie politică naţională, sperând să fie vedeta principală. Judecăţile, acuzele, umorul său nu mai au nicio resursă de credibilitate. E jocul unui impostor cu vieţile unei naţiuni. E atitudinea cuiva căruia nu i-a trecut o secundă prin minte să demisioneze. Ieşirea sa din scenă ar fi rezolvat multe. Dar, după modelul Securităţii, cedarea puterii nu există. Oameni ca Traian Băsescu au reprezentat diabolicul sistem în preajma lui 1989. Sunt inşi care consideră ţara drept proprietatea lor, ceea ce, deocamdată, constituie realitate indiscutabilă.

Deţinător al adevărului politic general, al democraţiei, al puterii statale absolute, al tuturor pârghiilor vieţii publice la vârf, cetăţeanul de la Cotroceni n-a ratat niciun prilej de calomnie electorală. Descins din paginile presei de scandal, cu mentalitate securistică deloc reciclată, preşedintele a dovedit din plin cu ce s-a ocupat în ultimii ani. Cu o primitivă intrigă aducătoare de dezbinare, suspiciune, mizerie publică. Cauzele mari nu pot fi urmate aşa.

Noul Parlament are obligaţia să ceară imediat destituirea acestui gunoi politic din fruntea României.
Ioan Vieru