Dacă lui Adolf Hitler i se umezea spielhosenul cînd la microfonul Reichstagului se acupla cu masele populare căzute în delir, putem spune că Traian Băsescu a avut parte de o experiență oarecum asemănătoare căci, futut în cur și ras în cap de șapte milioane de cetățeni, abia la Bruxelles fu cuprins de o fericire post-coitum, juisînd fără întrerupere în fața jurnaliștilor români.
Vremurile cînd se plimba ca un maidanez printre picioarele liderilor lumii occidentale înaintea fotografiei de grup s-au dus pe apa sîmbetei, fiindcă de data asta l-am văzut pe președintele României ieșind din budoarul doamnei Reding înalt, brunet, cu ochi albaștri și cu peruca lui Hemingway pe piept. Iar ca o confirmare că-n urma referendumului s-a metamorfozat într-un adevărat erou al Europei – acolo unde a scuipat poporul a pupat domnul Barroso personal.
Oamenii de știință autohtoni n-ar trebui să rateze această oportunitate căzută din cer, pentru că, transformată rapid în energie verde, fericirea insuportabilă a lui Traian Băsescu ar compensa din plin scumpirea carburanților. Predispuși să facă rezistență prin cultură, liderii useliști s-au retras ca mistreții la temelia stufului, mînați de spaima microfoniadei noastre naționale. De-aci încolo, toate partidele politice își vor programa congresele prin mlaștini și pe cocioace, departe de urechea dezlănțuită a marinarului, ca dovadă că, în vreme ce flăcăii slăninoși ai pesedeului își dezvăluiau nurii socialiști în fața cameramanilor pe un teren de fotbal, bătrînii complotiști conferențiau pe șestache în papură, șușotind printre rizomi cu ochii pe antenele bondarilor.
Să sperăm că pe „garantul democrației“ pe aceste meleaguri, cum frumos l-a zugrăvit un poet român, îl va mînca din nou în bumbureață și o vom auzi pe Angela Merkel, care i-a fost parteneră în ultimul tango la Bruxelles, strigînd din toți bojocii, aidoma acelei văduve de domnitor, „Rușinatu-m-a păgînul!“.
Mircea Dinescu