TRADIȚII BIZARE DE IGNAT Pe 20 decembrie este Ignatul, ziua în care, vrând-nevrând, dezlegarea nu mai e la peşte, ci la porc.
TRADIȚII BIZARE DE IGNAT Mai în glumă, mai în serios, tradiţia spune că de Ignat este musai să se taie porcul, pentru că dincolo de această zi, el nu mai mănâncă, pentru că îşi visează cuţitul.
În vremea romană, existau preoţi care ghiceau viitorul în măruntaiele porcului. Tradiţiile de la Ignat până la Crăciun sunt nenumărate.
O parte dintre ele, printre care şi faptul că Moş Crăciun era de fapt un bătrân ursuz până a cunoscut miracolul Naşterii Domnului, dar şi faptul că bradul de Crăciun a apărut prima dată în partea românească, pe ţinutul Trasilvaniei, ne-au fost dezvăluite de Carmina Maior, o adevărată „encicopedie vie” a tradiţiilor româneşti, fost muzeograf al CNM Astra.
Sărbătoarea Sfântului Ignaţie, un sfânt martir, care a murit în amfiteatru, sfâşiat de fiare, obişnuita distracţie romană se pliază, cel mai probabil, peste o credinţă veche legată de animalul care este sacrificat acum, porcul.
Pe 20 decembrie este Ignatul, ziua în care, vrând-nevrând, dezlegarea nu mai e la peşte, ci la porc. Mai în glumă, mai în serios, tradiţia spune că de Ignat este musai să se taie porcul, pentru că dincolo de această zi, el nu mai mănâncă, pentru că îşi visează cuţitul.
În vremea romană, existau preoţi care ghiceau viitorul în măruntaiele porcului. Tradiţiile de la Ignat până la Crăciun sunt nenumărate.
O parte dintre ele, printre care şi faptul că Moş Crăciun era de fapt un bătrân ursuz până a cunoscut miracolul Naşterii Domnului, dar şi faptul că bradul de Crăciun a apărut prima dată în partea românească, pe ţinutul Trasilvaniei, ne-au fost dezvăluite de Carmina Maior, o adevărată „encicopedie vie” a tradiţiilor româneşti, fost muzeograf al CNM Astra.
Sărbătoarea Sfântului Ignaţie, un sfânt martir, care a murit în amfiteatru, sfâşiat de fiare, obişnuita distracţie romană se pliază, cel mai probabil, peste o credinţă veche legată de animalul care este sacrificat acum, porcul.
„Se zice că porcul îşi visează cuţitul de Ignat, că nu mai mănâncă după această dată şi că dacă l-ai ţine mai mult decât ziua de Ignatului, nu ar mai fi în plină formă.
La romani exista o categorie de preoţi care ghiceau în măruntaiele animalelor sacrificate. La noi se păstrează credinţa că dacă splina porcului are o anumită formă, este îngroşată într-o anumită formă, într-un capăt, va fi iarna mai grea.
Probabil că modul în care se hrăneşte un animal determină nişte modificări pe organele interne. Porcul este sacrificat de Ziua Ignatului, care vrând – nevrând devine o zi cu dezlegare la porc. Se face aşa zisa tocană a porcului.
Porcul este respectat ca o fiinţă căruia i se face pomană„, spune Carmina Maior.
Zona sudică, o zonă cu tradiţii conservate de multă vreme, la fel ca şi zona Maramureşului au tradiţii cu descântătoare, cu vrăjitoare. Unele tradiţi au tentă mistică, de aceea nu se ştiu, pentru că nu se spun.
Despre porcul negru, tăiat de Ignat, Carmina Maior spune că aeastă culoare are, uneori, un sens negativ, dar câteodată înseamnă noroc.
„Sângele unui animal negru se presupune a avea anumite proprietăţi pentru că sângele transmite. Se mânjea copilul cu sânge sau se bea sânge de urs ca cel mic să fie voinic.
Considerat un obicei barbar, oamenii credeau că păcătuiesc şi nu încercau decriptarea acestei tradiţii”, mai spune Carmina Maior.
De Ignat, după ce erau pregătite preparatele, tradiţia spune că trebuie continuat Postul până în Ajunul Crăciunului.
Acum, pentru unii masa de Ajun este cea mai importantă. Alţi creştini ajunează, păstrează postul până în dimineaţa de Crăciun.
