Anii Deniilor din copilărie s-au aşezat în sipetul de aur al amintirilor, însă cu fiecare sărbătoare a Paştilor încerc o bucurie candidă şi simplă, pe care o trăiesc parcă pentru întâia oară. Un sentiment de unitate, de încredere şi pace te cuprinde când ştii că milioane de oameni de pe toate meridianele pământului mărturisesc Învierea lui Hristos şi pun în lucrare cuvântul Sfântului Apostol Pavel: „Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră“ (1 Corinteni 15, 14). Într-adevăr, cei care sărbătoresc împreună nu-şi pot face rău unii altora. Mai mult, au o şansă uriaşă de a edifica temeliile binelui pentru toţi.

Pentru noi, creştinii ortodocşi, dimensiunea universală a sărbătorii Învierii Domnului e întărită în ultimii ani prin aducerea Luminii pascale de la Sfântul Mormânt din cetatea Ierusalimului. Totodată, atunci când Duminica Paştilor este aceeaşi pentru toate confesiunile creştine, bucuria românilor din diaspora este şi mai mare, pentru că pot sărbători în tihnă, acolo unde se află, sau pot veni acasă pentru câteva zile, să retrăiască împreună cu familia frumuseţea uitată a Paştilor din copilărie.

Însă, dincolo de expresia social-comunitară a sărbătorii, cu frumuseţea tradiţiilor liturgice, bogăţia culturală şi culinară, stau punţile reînnoite de solidaritate spirituală şi starea unică, de bunătate şi sublim, pe care Învierea Domnului o aduce în viaţa noastră. Mai mult decât orice altă sărbătoare, Sfintele Paşti aduc, odată cu veşmintele albe ale caişilor înfloriţi, arvuna raiului şi mireasma veşniciei.

La sărbătoarea Crăciunului, L-am văzut pe Fiul cel din veşnicie cum se face Prunc, să crească în lume pentru mântuirea lumii. El face timpul vieţii Sale pământeşti cale deschisă către cer pentru toţi oamenii. Acum, timpul pascal se coboară în lume ca o înălţare, ca libertate divină care nu striveşte libertatea umană. Hristos cel înviat nu intră prin uşile cele încuiate şi nu însoţeşte în călătorie decât pe cei care-L iubesc cu adevărat. Rănile Sale nu mai sângerează, dar păstrează semnele răstignirii, ca mărturii ale biruinţei asupra morţii.

În planul de jos, lumea îşi continuă zbaterile pline de sinuozităţi, cu căderi şi ridicări neaşteptate, căci Domnul este credincios făgăduinţei Sale şi respectă libertatea tuturor. În planul de sus, uşile Raiului sunt larg deschise şi îngerii Domnului cântă împreună cu sfinţii imne de Înviere. Iar pentru o vreme, planurile se întrepătrund. Pentru săraci şi pentru bogaţi, pentru cei paşnici şi pentru cei aflaţi în conflicte, pentru cei robiţi şi pentru cei liberi, pentru cei sănătoşi, dar şi pentru cei bolnavi, Lumina pascală vine de dincolo de bine şi de rău, ca o certitudine a Împărăţiei lui Dumnezeu. Timpul Învierii creează o discontinuitate în viaţa noastră, ca o împărtăşire tainică din ceva ce nu este din lumea aceasta. Se opresc cele ale noastre, ca să străbată prin noi razele Soarelui veşnic.

Mai mult ca niciodată, suntem acum atât de aproape de cer.

Hristos a înviat!

Pr. Nicolae Dascălu