Unele dintre numeroasele luni înghețate ale giganticei planete Saturn ar fi putut să se formeze într-o perioadă relativ recentă, în urmă cu 100 de milioane de ani, pe când dinozaurii încă stăpâneau lanțurile trofice de pe Pământ, conform unui nou studiu bazat pe simulări computerizate și publicat în ultimul număr al revistei Astrophysical Journal, informează SPACE.com.
Saturn are 62 de luni cunoscute și toate aceste corpuri sunt influențate atât de gravitația giganticei planete gazoase cât și de propriile gravitații. Noul model computerizat folosit în studiu sugerează că lunile Tethys, Dione și Rhea, printre altele, nu au cunoscut acele modificări ale înclinării orbitale ce sunt tipice pentru lunile mai vechi ale lui Saturn, care au interacționat timp îndelungat cu planeta și cu celelalte corpuri de pe orbita sa. Cu alte cuvinte, aceste trei luni par să fie mult mai tinere decât restul sateliților lui Saturn.
„Lunile își modifică mereu orbitele. Este inevitabil. Acest lucru ne-a permis să folosim simulări computerizate pentru a afla mai multe despre istoria lunilor interioare ale lui Saturn. Astfel am ajuns la concluzia că aceste luni s-au format, cel mai probabil, în ultimele 2% din istoria planetei”, a explicat coordonatorul studiului, Matija Cuk, cercetător la Institutul SETI.
În anul 2012 niște astronomi francezi au fost primii care au susținut că unele dintre lunile interioare ale planetei Saturn, precum și celebrele sale inele, ar putea avea origini mult mai recente decât se credea. Ei au arătat că efectele mareice exercitate de Saturn asupra acestor sateliți ar trebui să împingă lunile pe niște orbite mai îndepărtate de planeta mamă în următoarea perioadă de timp.
„Saturn are zeci de luni care își măresc încet distanța orbitală din cauza efectelor mareice. În plus, perechi de sateliți pot intra ocazional în așa-numite rezonanțe orbitale. Acest fenomen se produce atunci când perioada orbitală a unui satelit devine o fracțiune simplă din perioada orbitală a altuia. Spre exemplu, o lună poate orbita în jurul lui Saturn de două sau de trei ori mai rapid decât o alta”, a adăugat Matija Cuk.
Odată ce se produce un astfel de fenomen de rezonanță orbitală, lunile își pot afecta reciproc gravitația, chiar dacă aceasta este foarte mică. Astfel orbitele lor se vor alungi și lunile vor fi înclinate față de planul orbital original.
Urmărind un model computerizat care preconizează cât de mult se extind în timp orbitele acestor sateliți saturnieni și prin compararea acestor date cu poziția lor din prezent, cercetătorii au ajuns la concluzia că orbitele lui Tethys, Dione și Rhea sunt „mult mai puțin modificate decât s-a crezut inițial”. Cu alte cuvinte, aceste luni nu par să se fi deplasat foarte departe față de orbitele pe care s-au format, adică sunt foarte tinere.
Pentru a-și da seama de vârsta acestor luni Matija Cuk a apelat la gheizerele de gheață de pe luna saturniană Enceladus. Oamenii de știință presupun că energia care alimentează aceste gheizere provine din interacțiunea mareică cu Saturn și că nivelul activității geotermale de la suprafața lui Enceladus este constant.
Folosind simulări computerizate, cercetătorii au ajuns la concluzia că și Enceladus este o lună relativ tânără, care s-a deplasat de pe orbita sa originară pe cea pe care se află în prezent într-un interval de timp de doar 100 de milioane de ani — adică s-a format în timpul dinozaurilor din Cretacic. Astfel, și lunile interioare ale lui Saturn și inelele planetei sunt relativ tinere. Lunile Titan și Iapetus, spre exemplu, mai îndepărtate de Saturn, s-au format în urmă cu mult mai mult timp.
„Astfel apar noi întrebări: Ce a provocat formarea relativ recentă a lunilor interioare? Ipoteza noastră este că Saturn a avut o colecție de luni similare și înainte, însă orbitele lor au fost influențate de un tip special de rezonanță orbitală ce implică și mișcarea lui Saturn în jurul Soarelui. În cele din urmă orbitele acestor luni vecine s-au intersectat și aceste obiecte s-au ciocnit unele de altele. Din aceste ciocniri au rezultat lunile (interioare) din prezent și inelele acestei planete”, conform lui Matija Cuk.
