Tot mai des se întâlnesc, atât în scris, cât și în exprimarea orală, construcții în care substantivul „oră” se acordă la plural cu numeralul care îl urmează. Este destul de probabil ca greșeala să provină tocmai dintr-o grijă excesivă pentru corectitudinea gramaticală.
Numeralul de identificare, căci despre el este vorba aici (având în vedere că vorbim de individualizarea unui substantiv), are doar valoare de singular. Astfel că, se spune corect ora treisprezece, nu orele treisprezece, pentru că ne referim la o singură oră, nu la mai multe.
Atenție! Numeralul exprimă valoarea orei, el nu este un adjectiv, ca să se acorde cu substantivul „ora”.
Este important de știut că numeralul de identificare nu este flexibil după gen, ci are formă unică de masculin; așadar se spune: nota doi, camera douăzeci și unu, ora unu (nu: ora una), ora douăzeci și unu (nu: ora douăzeci și una).
Excepții
1. Potrivit regulii că numeralul de identificare nu cunoaște flexiune după gen, ar trebui să se spună „ora doi”, dar, după cum se știe, se folosește forma de feminin: ora două, ora douăzeci și două etc. Această abatere de la regulă este atât de consolidată în limba română, încât a devenit normă acceptată.
2. Numeralul cardinal doisprezece și cel ordinal corespunzător se folosesc și la genul feminin atunci când se referă la substantive feminine (DOOM-2):
- ora douăsprezece
- douăsprezece mii de dolari
- clasa a douăsprezecea
- Pentru a exprima data, DOOM-2 acceptă, pe lângă forma feminină (folosită până acum) și formele de masculin:
- doi/ doisprezece/ douăzeci și doi aprilie. (avocatnet.ro)
