O singura litera pare nesemnficativa in constructia unui cuvant, insa in multe situatii ea face o diferenta considerabila si schimba cu totul sensul acestuia.
Multe persoane folosesc cuvintele „familial” , „familiar” ca pe sinonime, ca si cum ele ar insemna exact acelasi lucru.

Lucrurile nu stau deloc asa, caci cele doua adjective se incadreaza de fapt in categoria “paronimelor”, acele cuvinte cu forma aproape identica, dar cu sensuri diferite.
Ambii termeni sunt corecti, numai ca alegerea unuia sau altuia depinde de context si de ideea pe care vrem sa o transmitem.
Potrivit Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, „familiar” inseamna simplu, fara pretentii (daca ne referim la exprimare/limbaj/stil) sau prietenos, apropiat (cand ne referim la atitudini, comportamente sau oameni). In acelasi timp, „familiar” mai are si sensul de „care este binecunoscut, obisnuit cuiva”.

De cealalta parte, „familial” inseamna ”care apartine familiei”, “privitor la familie”, “destinat familiei”.
Deci, de obicei, folosim “familiar” cand vrem sa transmitem ca o persoana, un loc sau un lucru ne sunt cunoscute („numele mi-e familiar” – asadar, il stiu, l-am mai auzit), iar pe “familial”, atunci cand vrem sa caracterizam ceva ce are legatura cu familia (spre exemplu, problema familiala – problema ce tine de familie). (avocatnet.ro)