Ministerul Muncii scria, in aceasta saptamana, in nota de fundamentare a unui proiect prin care introduce o pauza de masa obligatorie pentru bugetari ca ea este necesara pentru ca „cerintele de ordin biologic impun ca angajatii sa serveasca masa in perioada in care se afla la serviciu”. Ca sa nu ne transformam intr-o tara de chelneri, haideti sa popularizam acest articol.  Poate ajunge si la ministere.

Una dintre editiile mele preferate din emisiunea „Doar o vorba sat-i mai spun” (denumirea este ironica si contine in mod voit utilizarea gresita a cratimei) este cea in care regretatul George Pruteanu comenteaza expresia, atat de des folosita si astazi, „a servi masa”, utilizata pretentios in locul neaosului verb „a manca”. Expresia este, in opinia lui Pruteanu,  „o mitocanie cu dantela” sau „o rochie de seara cu adidasi”.

Comentariul lingvistului este mult prea spumos pentru a nu vi-l reda aproape in intregime.

[…] vin acum si va servesc urmatorul comentariu: Aceasta expresie, cu servitul, e groaznic de implementata. In mintea multora, ea pare mai eleganta decat „Am luat masa” sau „Am luat pranzul” sau, pur si simplu, „Am mancat”. Am servit masa, pronuntat eventual cu un degetel tinut gratios in aer, langa ceasca de cafea! – ce distins suna, ce sic, ce high life, ce lume buna, de pansion Choisy-Mangiru, oh! Doar nu suntem neam prost: noiservim, nu mancam, nu-i asa?

NU!! Nu-i deloc asa. Daca e sa v-o servesc p-a dreapta, si v-o servesc, de ce sa nu v-o servesc, e cu totul ALTFEL. Expresia nu-i altceva decat o mitocanie cu dantela. Ca un smoking cu sapca. Sau ca o rochie de seara cu adidasi. Aaa!, e cu totul altceva cand esti gazda. Atunci ai datoria, de politete, intr-adevar, sa servesti masa, sa-i servesti tu pe ceilalti, invitatii tai. Din cand in cand, ii indemni: “- Serveste-te!” sau “- Serviti-va!”, cu sensul: “Nu asteptati sa va servesc eu, simtiti-va ca acasa!”

Tot gresit, à la Chiritoaia lui Alecsandri sau à la „gaitele” lui Kiritescu sau à la Frusinica lui Musatescu sau à la Tanta si Costel ai lui Baiesu – este a spune: “- Mai serviti o sarma, ca e delicioase!” sau “- Multumesc, nu mai servesc, ca-mi cauzeaza!”

Corect si de bun gust e: “- Mai serviti-va cu sarmale!” sau “- Mai luati sarmale!”

Retineti, deci, ca folosirea lui „a servi” in loc de „a manca” e o sclifoseala topeasca. (avocatnet.ro)