Există o serie de cuvinte pe care, din diverse motive, oamenii le scriu şi le pronunţă greşit. Indiferent dacă e vorba de un substantiv sau de un verb, erorile sunt în general aceleaşi: înlocuirea unei litere (respectiv a unui sunet) cu alta (sau cu altul), omiterea unei litere sau a unui sunet, adăugarea unei litere sau a unui sunet şi, în fine, inversarea a două litere sau sunete.
Din categoria cuvintelor în care o literă este pusă aiurea în locul alteia, fac parte substantivul „excroc” şi verbul „a excroca”, aşa cum apar ele în următoarele formulări:
„Marieta a fost trasă pe sfoară de un excroc sentimental.”
„Acest politician are stofă de excroc.”
„Inventatorii jocurilor piramidale vor să excrocheze lumea.”
Să fim bine înţeleşi, „excroc” nu înseamnă nimic. Eventual, dacă plasăm o cratimă între „x” şi primul „c”, „ex-croc” poate să însemne „un fost croc”, cineva care a deţinut calitatea de „croc” (ce-o mai fi şi aia?), dar între timp a pierdut-o sau i-a fost retrasă. Forma corectă a substantivului este, desigur, „escroc”, după cum forma corectă a verbului la infinitiv este „a escroca”. Aşa stând lucrurile, formulările de adineauri s-ar cuveni să sune după cum urmează:
Marieta a fost trasă pe sfoară de un ESCROC sentimental.
Acest politician are stofă de ESCROC.
Inventatorii jocurilor piramidale vor să ESCROCHEZE lumea.
Teoria e cat se poate de simpla si o gasim in DEX. Practica e cea care, ca intotdeauna, ne omoara. Mă bucur să văd că excrocul, deşi destul de prezent în limbajul curent, nu a ajuns încă nici măcar în DEX ca variantă.
Escroc = persoană care înşală pe alţii şi îşi însuşeşte, prin mijloace frauduloase, bunuri străine; pungaş, şarlatan.
Nu sunt putini cei care pronunta “ecscroc” sau “ecscrocherie”. Acestia sunt si cei care, in virtutea principiului ca limba romana este una fonetica – deci scriem cum vorbim, ajung sa puna pe hartie “excroc” sau “excrocherie”.
Cuvintele sunt, oricat ar fi de raspandite, gresite.
In Dictionarul Explicativ al Limbii Romane regasim doar formele “escroc” si ”escrocherie”. Evident, toate cuvintele derivate de aici se scriu si se pronunta tot cu grupul de litere “esc”.
Asadar, vom avea “a escroca”, “escrocare” sau “escrocat”. Niciodata: “a excroca”, “excrocare”, “excrocat”.
