Beat-boxerul cu cele mai multe vizualizări pe Facebook, cel mai mare colecționar de costum popular din România, un campion mondial de tir, cea mai veselă trupă ska ucrainiană și cele mai iscusite meșterițe de la Săpânța, cu toții au fost prezenți la prima ediție Street Delivery din Baia Mare, un eveniment care a reunit, vreme de trei zile, cele mai noi generații de makeri din industriile creative și cei mai buni meșteșugari, artiști, comercianți, manufacturieri sau chibiți din Maramureș.

FIERARII CARE AU REPARAT MOCANIȚA DIN VALEA VIȘEULUI AU POTCOVIT CAII LA STREET DELIVERY BAIA MARE

Fierarii care au reparat mocănița din Valea Vișeului au potcovit caii la Street Delivery Baia Mare, o ediție dedicată meseriilor, care a reunit cele mai noi generații de makeri din industriile creative și cei mai buni meșteșugari, artiști, comercianți, manufacturieri sau chibiți. Cel mai mare colecționar de costum popular din România, un student care și-a cucerit titlul cheltuindu-și banii din bursă, a tălmăcit la Baia Mare misterul măștilor tradiționale din diverse zone folclorice, iar Meșterițele de la Săpânța, probabil cele mai faimoase țesătoare din România, și-au prezentat meșteșugul pe străzile orașului, alături de olari, sculptori sau ambasadori ai « celei mai de succes dintre meseriile pierdute”, anume legătoria de carte. Cu tărie care pișcă limba și aromă care mângâie sufletul, ne-a fost alături pălinca de Zetea, care și-a câștigat faima în Maramureș și, mai apoi, în lume, de vreme ce e făcută după știință veche, un secret păstrat vreme de cinci generații, confirmat, de altfel, cu o medalie de argint câștigată în competiția mondială de la Bruxelles. Ca în cabina unui magician dispus să-și arate trucurile, copii s-au adunat să vadă minunile lui Andrei Avram, mecanisme hidraulice, instalații eoliene, un atelier fascinant și imprevizibil, gândit să le incite tinerilor imaginația și dragostea pentru știință.
Adunând meșterii satelor, meșteșugarii pasionați de munca mâinilor lor, dar și tinerii vizionari, aflați în prima linie a industriilor creative, Street Delivery s-a desfășurat la Baia Mare într-un decor special, asigurat de voluntari, arhitecți și firme de design locale.

CEL MAI MARE COLECȚIONAR DE COSTUM POPULAR DIN ROMÂNIA. Sebastian Paic se bucură să fie cel mai mare colecționar de costume populare din România. Are peste 1000 de piese excepționale, adunate din 50 de zone ale țării, pe care le-a recondiționat cu pasiune și le păstrează cu sfințenie. Le-a cumpărat pe toate doar din bursa de student, iar apoi le-a dat valoare înființând, la Cluj, Asociația Studențească Zestrea. Toți cei implicați în acest ambițios proiect sunt interesați de recondiționarea costumelor populare, a măștilor, și de revitalizarea obiceiurilor de demult. La rândul lor, membrii asociației sunt artiști. Sculptează, pictează icoane pe sticlă, țes, fiind consecvenți în încercarea de a aduce în actual ocupații care par pierdute și care, de fapt, și-ar putea găsi un binemeritat rost în lumea și viața de acum. La Prima ediție Street Delivery Baia Mare, Asociația Zestraa a prezentat meșteșugul măștilor, care au un rol spiritual și dau curaj și vitejie celor care le poartă. Măștile cu care vin de Crăciun și Anul Nou colindătorii, măștile care în Vrancea sunt folosite la înmormântări, cele care alungă duhurile și spiritele rele, cu toatele au fost expuse în Centrul vechi din Baia Mare, iar studenții de la Zestrea au stat de vorbă cu trecătorii, tălmăcind misterioasele și fascinantele povești ale fiecăreia dintre ele.

ZETEA DE TRANSILVANIA, MEDALIATĂ LA BRUXELLES. Cu tărie care pișcă limba și aromă care mângâie sufletul, pălinca familiei Zetea și-a câștigat faima în Maramureș și, mai apoi, în lume, de vreme ce e făcută după știință veche, un secret păstrat vreme de cinci generații, pe care localnicii îl numesc acum « metoda Zetea”. În distileria de familie toate se fac după știință veche, fără nicio mașinărie care să știrbească cu ceva bucuria de a aduce pe lume o mică operă de artă. Cu toții respectă tradiția și au grijă ca fructele proaspete, pârguite și zemoase, să ajungă licori limpezi și aurii, distilate ca pe vremuri, în cazane cu foc direct și, mai apoi, duse mai departe, să concureze cu mărci falnice și în putere, dintre cele care ar intimida începătorii și i-ar pune pe gânduri pe cei cu multă experiență. Silviu Zetea este cel care, după vremea comuniștilor, s-a gândit că drumul său nu se va pierde prin aventura consumeristă, ci că gloria muncii sale abia acum începe. În 2001 avea să primească o primă încurajarea serioasă, medalia de argint la Competiția Mondială de la Bruxelles. De atunci, băuturile lui au avut altă soartă, primite la masă cu puternicii lumii, în medii diplomatice sau restaurante de lux. Dar, povestea Zetea nu poate fi cuprinsă în câteva cuvinte, spune cel care a inventat-o și care a venit la Baia Mare doar să ne ispitească puțin cu începutul ei, astfel încât să fim tentați să căutăm noi singuri mai departe…

LEMNUL E ADĂPOSTUL SUFLETULUI. Maramureșul e țara lemnului, spune Ștefan Groza, un meșter din Baia Mare, care a venit, alături de confrați de-ai lui de « peste deal” și alții sute din toată țara la prima ediție Street Delivery de la Baia Mare. Face linguri, farfurii și alte obiecte de care orice gospodină s-ar bucura să dea cu ochii
într-o casă curată, de oameni așezați. E pensionar acum, dar a învățat meșteșugul în tinerețe, de la tatăl său, iar mai apoi a luat și lecții de sculptură. “O vreme s-au vândut bine obiectele sculptate în lemn, dar acum e mai greu, de vreme ce produsele chinezești se găsesc peste tot și sunt mult mai ieftine. Poate să vă mire ce spun, dar și aici ne fac concurență », spune meșterul, care dă viață lemnului de mai bine de 40 de ani și care are dorința de a trezi în sufletele celorlalți amintirile de odinioară și pofta lor de a se întoarce « acasă”, oriunde ar avea ei rădăcini. Lemnul e adăpostul sufletului, mai spune el, înainte de a ne arăta vestitele lui lingurare, un arbore foarte util cândva, pe vremea în care mesenii erau nevoiți să-și recunoască bine lingurile din lemn, timpuri aprige în care poate că lumea nu spăla vasele la fel de des ca acum. Filip Vasile, un sculptor venit de pe lângă Lăpușel, a adus la Street Delivery Baia Mare o bisericuță de lemn, împletire vioaie de brad, fag și stejar, pe care a cioplit-o în mai bine de un an de muncă. Are peste 80 de ani, dar i-a fost drag să se căznească tocmai această biserică maramurșană, o copie a bisercii din Surdești, intrată în patrimoniul UNESCO.

MEȘTERIȚELE DE LA SĂPÂNȚA. Maria Zapca țese de-o viață la război și a venit tocmai din Săpânța să le arate băimărenilor minunile ce ies din mâinile ei, cergile colorate și vesele, cămeșile brodate cu migală și iscusință și covoarele pentru care unii vin de la mii de kilometri depărtare, să le vadă măcar, dacă nu-i lasă inima să le cumpere. “În fiecare casă de gazde trebuie să fie zestrea și mândria fetelor. Fiecare femeie ar trebui să aibe acasă un război de țesut, care ar fi mai bun și mai util decât orice sală de sport și orice fitnjess », spune tanti Maria, care ține tradiția așa cum a fost de când îi lumea, în casuța ei de la Săpânța, unde găzduiește în fiecare seară câte o șezătoare, adunând femeile și tinerele fete ale satului, care învață unele de la altele să ducă meșteșugul mai departe. După știința păstrată din strămoși, femeile fac cerge prețioase, covoare și cămeși, pe care apoi le brodează cu dragoste, ca să fie mândre și frumoase cine-o fi să le poarte mai târziu. “Aș vrea să ne întoarcem în trecut și să luăm de acolo înțelepciunea strămoșilor, să trăim ca și ei, nu să trecem prin viață ca și câinele prin apă », spune Maria Zapca. Nici n-a auzit vreodată de materiale sintetice, face totul din lână moale și bumbac, iar mai apoi vopsește țesăturile în culori naturale, extrase din plante. La urmă, împletește în ele simboluri vechi și creștine, atât cât povestea să aibă tâlc și profunzime, dar și magie neștiută de demult. “Țesutul este istoria noastră, iar acum este departe de a fi pe cale de dispariție. A fost un moment în care părea să se piardă, dar ultimii ani, cu entuziasmul general pentru port românesc a reînviat acest meșteșug», spune Tanti Maria.

FIERĂRIA DIN CENTRUL ORAȘULUI. Se zice că fiecare om e un fierar. Cel puțin al sorţii sale. Cel priceput loveşte cu ciocanul drept în ţintă, iar nepriceputul – peste degete. “Când te naști în curtea unei fierării, însă, și tot ce știi este curtea aia, poate că nu te îndepărtezi niciodată cu adevărat de ea tot restul vieții”, spune meșterul Attila Ciorba, de altfel un nume cu rezonanță pentru România, de vreme ce este campion mondial la tir, titlu câștigat în 1995, este de nenumărate ori finalist în cupe mondiale, de vreo 15 ori campion național și tot de atâtea ori campion balcanic. Poate că gândea să se rupă de acasă și să plece în lume, și de aceea a absolvit facultatea de mine, dar… cine se naște într-o fierărie… “Eram doar un copil când am dat cu ochii de bătătura asta, cu mai bine de cincizeci de ani în urmă, iar pe aici era pământul bătătorit de copitele cailor, era plină curtea de cai încă de la primele ore ale dimineții și nechezau și tropăiau, într-o continuă forfotă, până seara târziu. Poarta asta, pe care o vedeți aici, nu se închidea niciodată», spune meșterul, care are fierăria din tată în fiu cale de cinci generații, încă de la 1925, și care a venit acum să potcovească iar caii, ca odinioară, în Centrul Vechi al orașului Baia Mare, la prima ediție Street Delivery.

UN MUZEU TEHNIC LA BAIA MARE? Andrei Avram e mortal! – strigă copiii, care roiesc în jurul lui, uluiți, ca în cabina unui magician dispus să-și arate trucurile. Mecanisme hidraulice, instalații eoliene, povești despre motorul cu aburi, în atelierul de știință totul e fascinant și imprevizibil, o etalare ingenioasă, gândită să le incite copiilor imaginația, dar care are efect și asupra celor mari, oameni în toată firea care zăbovesc minute bune în fața invențiilor lui. Amuzați și uimiți, mai toți se îndepărtează de atelierul lui spunând că n-au mai văzut vreodată așa ceva. Andrei Avram este inventator și a venit la Street Delivery cu o expoziție interactivă pentru elevi, al 51-lea eveniment tematic în cei 12 ani de carieră. A fost el însuși un copil curios și isteț, așa că și-a petrecut timpul experimentând și, mai apoi, aducând în concret propriile fantasme. Îndrăgostit de știință și cercetător al istoriei ei, Andrei Avram visează să deschidă un muzeu tehnic la Baia Mare. Colecționează și cărți vechi românești și plănuiește o expoziție în care să prezinte publicului peste 100 de exemplare valoroase.

SĂPUNURI FAINE, DE PRIN MARAMUREȘ. Din flori și din frunze, culese din bătătura părinților lui, Ionuț Horoba face săpunuri înmiresmate și lucitoare, dintre cele care mângăie pielea și ostoiesc sufletul, ușoare și fine, ca boarea dimineții. E vorba de frumusețea la superlativ, spune meșterul, încercând să-și definească marca, numită, de altfel, destul de sugestiv pentru Maramureș: Fain. Pentru că a învățat ceva tehnici moderne, tot uitându-se la meșterii din Franța și Italia care îl inspiră, Ionuț Horoba a găsit și niște titluri cu parfum local pentru creațiile sale, de la Găzdoia Văsăloasă – de bună seamă un sortiment gândit pentru o femeie harnică și veselă-, la Mândruța Mădăriță sau Săpuneala Locotanului, adică o laie de săpun pentru un om cu stare. Pentru că fiecare lucru pe lumea asta are o poveste, creatorul își însoțește darul cu versuri scrise chiar de el și tipărite, dichisit, pe ambalaj. Pentru cei din sudul țării va fi publicată o broșură explicativă, spune el râzând, astfel încât fiecare client să-și poată alege cu chibzuială și în cunoștință de cauză produsul de care are nevoie.

LEGĂTORIE DE CARTE. A fost la Baia Mare și Mihai Vârtejaru, un reprezentant al « celei mai de succes dintre meseriile pierdute”, anume legătoria de carte. Lucrează
pentru toată țara și are cei mai variați clienți, de la cei care au în bibliotecă o carte de bucate rămasă de la bunica, pe care ar vrea să o păstreze în condiții perfecte, de la cei care au o Biblie valoroasă sau diverse romane de suflet, până la bibliografi, preoți, curatori de muzeu și colecționari. “Sunt foarte mulți cei care doresc să învețe acest meșteșug. Legătorii bătrâni sunt asaltați de ucenici aspiranți, însă mai toți sunt, de regulă, rezervați în a da meseria mai departe, de vreme ce procesul de școlarizare este lung și laborios”, spune Mihai Vârtejaru, el însuși colecționar cu câteva cărți de colecție în palmares, de la controversata Book of Azazel, o carte anume editată în doar 33 de exemplare, până la cărți de cult românești, moliftiere, ceasloave și psaltiri, majoritatea restaurate chiar de el și puse de-o parte, pentru generațiile următoare.

UN LUTIER DIN SATUL FRAȚILOR PETREUȘ. Ioan Pop, venit din satul Glod, i-ar putea fi chiar rudă a regretatului Mihai Pop, folclorist, etnolog, cercetător al culturilor sud-est europene, laureat al premiului Herder și membru de onoare al Academiei Române. Cine mai știe? Am fi putut să vorbim despre alți vecini de-ai săi din sat, Frații Petreuș, deși la Glod toată lumea pare să cânte. De altfel, chiar așa începe și povestea meșteșugului său, inspirată din bucuria de a trăi a oamenilor din aceste locuri. Cândva, cântecele vecinului său, un ceteraș priceput, l-au făcut să viseze și să-și dorească să poată face cu propriile mâini viori delicate și vesele, care să umple sufletele altora de bucurie. Abia pe la 20 de ani a început să fie mulțumit de viorile care ieșeau din mâinile sale, deși strădania a început încă din primii ani ai adolescenței. Cu timpul, i-a venit pofta să învețe să și strunească himerele cărora le dădea viață, așa că a învățat și cântecul, care i-a devenit prieten și l-a însoțit, de atunci, pe orice drum. Și-ar dori să poată da meseria mai departe, dar tinerii nu par deocamdată interesați de asta. Rămâne doar muzica, ascunsă adânc în lemn, pe care Ioan Pop o caută mereu, fie cu dalta, răsucind în pântecele său mlădios, fie cu arcușul, adunându-și întreaga muncă în sunete înalte de vioară.