Întrebaţi 100 de români, care au absolvit cel puțin gimnaziul, ce ar alege între „acord de coabitare si guvernanţă” și „acord de coabitare si guvernare”. Cel puţin 95 vor opta pentru a doua variantă. Întrebaţi alţi 100 de absolvenţi de liceu care au habar de limba engleză care este provenienţa cuvântului guvernanţă. Cel puţin 95 vă vor răspunde că din limba engleză (governance), având înţelesul de act de guvernare. Concluzia parţială 1 este că faimosul acord între Băsescu şi Ponta a fost tradus din limba engleză.
În capitolul Angajamente comune apare următoarea enumerare de instituţii : „FMI, BM, CoE, NATO, MCV, Schengen etc.” Aceiaşi 95 absolvenţi de liceu vă vor spune că, dacă un român ar fi elaborat documentul, atunci el nu ar fi făcut greşeala de a scrie CoE, prescurtarea pentru Council of Europe. Concluzia parţială 2 este că acordul între Băsescu şi Ponta a fost tradus din limba engleză.
În secţiunea dedicată spaţiilor (sic) şi modalităţii de cooperare se vorbeşte despre „numirile de generali”. Nicăieri în legislaţia românească generalii nu sunt numiţi, ei pot fi, eventual, promovaţi sau avansaţi. Dacă este să fie numiţi, atunci s-ar putea vorbi despre numirile în funcţii de generali. Şi a treia concluzie parţială conduce către o traducere din limba engleză.
Codul de conduită general vorbeşte despre faptul că „părţile vor îmbrăţişa reguli minimale de adresare respectuoasă”. În limba română regulile nu pot fi îmbrăţişate. Într-o altă limbă, să zicem că aceasta este engleza, poate. Aşadar, din nou vorbim de o traducere.
În capitolul referitor la Mecanismul de luare a deciziilor se spune că „în mod exceptional, alte persoane pot fi implicate, cu acceptul celor doi, sau o tema poate fi delegata catre sistemul administrativ al celor doua institutii…” Cei 95 de absolvenţi de gimnaziu ne vor spune că topica firească ar fi „pot fi implicate alte persoane” iar despre teme care pot fi delegate ne vor mărturisi că nu prea au auzit. Eu unul cred că iarăşi e vorba despre o traducere. Tot din engleză.
Acum că ştim că documentul e rezultatul unei traduceri din limba engleză, să vedem care ar fi ţara implicată. În secţiunea referitoare la Principii si valori comune, se vorbeşte despre „orientarea strategica a Romaniei: apartenenta Romaniei la NATO si UE, Parteneriatul Strategic cu SUA, regulile europene ale competitiei si economiei de piata si ale democratiei sunt intangibile”. Problema este că documentul de coabitare reţine doar un singur parteneriat, adică cel cu SUA, iar pe pagina de internet a MAE sunt listate nouă parteneriate strategice, cu Statele Unite ale Americii, Republica Azerbaidjan, Republica Coreea, Republica Franceză, Republica Italiană, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Republica Polonă, Republica Turcia, Republica Ungară, şi două parteneriate speciale, cu Republica Populară Chineză şi Japonia.
Ce concluzie parţială putem trage ? Că documentul de coabitare a fost tradus din engleza americană. De altfel, dacă încercăm să ne amintim de referendumul din vară, noţiunea de coabitare a fost adusă pe tărâm dâmboviţean de Philip Gordon, adjunctul lui Hillary Clinton, când guvernatorul Băsescu era reinstalat pe tronul cotrocenist cu sprijin american.
Şi dacă tot vorbim despre amestecul americanilor, să ne reamintim puţin ultimele mişcări ale ambasadorului Mark Gitestein pe tabla de şah a politichiei româneşti:
– miercuri, 28 noiembrie a.c., are loc ceremonia de decorare a lui Gitestein, la Cotroceni, cu Ordinul Naţional „Steaua României” – în grad de Mare Cruce
– 9 decembrie – USL şi Ponta câştigă alegerile parlamentare
– marţi, 11 decembrie – întâlnire între Ponta şi Gitenstein, la Palatul Victoria
– miercuri, 12 decembrie 2012 – Valeriu Zgonea, preşedintele Camerei Deputaţilor, are o întrevedere cu ambasadorul SUA la Bucureşti
– miercuri 12 decembrie, ora 22.50 – Băsescu şi Ponta semnează acordul. În prezenţa lui Crin Antonescu, cu care Gitenstein nu se întâlnise în prealabil.
– într-un interviu acordat AFP chiar înainte de a părăsi România, Gitenstein declară: „România a făcut promisiuni. Le va respecta? Respectarea tuturor acestor primisiuni poate fi o problemă de viaţă şi de moarte într-o alianţă”.
– vineri, 14 decembrie – Gitestein îşi încheie misiunea în România.

De ce a făcut Gitenstein tot acest balet ? Fiindcă SUA au nevoie, cel puțin până la sosirea noului ambasador, de șantajabilul Băsescu într-o țară în care trebuie să-și facă mendrele.

De ce a ţinut Băsescu să fie vizibil efortul lui de a aduce la cunoştinţa liderilor europeni acest acord de colaborare ? Pentru că americanii trebuiau să afle, inclusiv din fotografii şi imagini filmate oficiale, că el şi-a îndeplinit misiunea, chiar dacă s-a vazut ca clar ca a facut-o cu jenă, adică i-a informat pe Barosso şi Schultz că la Bucureşti e armonie sub stindard american (pesurse.ro)