Fapt fără precedent în presa română. „România Liberă”, un cotidian prezentat în Occident ca fiind reprezentativ pentru România, cere, nici mai mult, nici mai puţin preşedintelui Băsescu să calce democraţia în picioare. Oare oficialii UE sunt de acord cu acestă poziţie?
„Băsescu TREBUIE SĂ SCHIMBE rezultatul alegerilor” aşa sună titlul unui editorial din „România Liberă” publicat pe 16 noiembrie şi care se afla şi duminică 18 noiembrie pe siteul publicaţiei.
Un astfel de titlu este fără precedent în media din România şi întrece cu mult titlurile din imunda publicaţie a anilor ’90, „Europa” precum şi excesele din revista „România Mare” din aceeaşi perioadă. Practic, cu acest titlul „România Liberă” revine la modul în care făcea presă în perioada 1945-1950. Cu o singură deosebire: sintagma „duşmanii poporului” este înlocuită acum cu termenul „antinaţional” care este aplicat celor care se opun „interesului naţional”, dar nu cel real, ci cel decretat de Traian Băsescu. Cei de la „România Liberă” îl servesc pe Traian Băsescu & Co, aşa cum îi serveau pe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Teohori Georgescu etc acum peste 60 – 65 de ani, înfierând cu mânie proletară adversarii actualului preşedinte şi, evident, o mare parte dintre intelectuali.
Îndemn la nerespectarea voinţei poporului
Textul editorialului este fără echivoc. Direct, i se cere lui Traian Băsescu să intervină şi să nu ţină cont de voinţa poporului exprimată la urne. „Dacă în urma alegerilor din decembrie va rezulta o majoritate şi un premier care vor prezenta un pericol clar şi iminent de a scoate ţara de pe direcţia Vest – adică împotriva interesului naţional – atunci Băsescu nu numai că poate, dar are chiar datoria de a se opune unui astfel de deznodământ, chiar dacă acest lucru ar însemna să se opună rezultatului unui proces democratic”. Practic aici „România Liberă” cere preşedintelui să acţioneze precum comuniştilor în 1946, când au inversat rezultatul de la urne.
În editorial se consideră că atunci „când democraţia intră în conflict cu drepturile şi libertăţile individuale, cu egalitatea în faţa legii şi, deci, cu statul de drept, atunci democraţia eşuează de la funcţia ei fundamentală şi devine ilegitimă”. Cu alte cuvinte, nu contează ce votează românii, nu contează ce vor românii. Mai mult, acest paragraf îi şi jugneşte pe români, pentru că nimeni nu votează împotriva drepturilor şi libertăţilor individuale.
Noii duşmani ai poporului
După ce ne-a spus că rezultul de la urne (repetăm, votul poplaţiei) ar putea genera marele pericol, autorul găseşte şi vinovaţi individuali. „Reprezintă axa Voiculescu-Antonescu un astfel de pericol? Din nefericire, nu mai există demult vreo îndoială în acest sens. Dacă ar fi fost numai atacurile virulente – niciodată retrase – ale lui Antonescu şi ale apropiaţilor săi împotriva Uniunii Europene, a preşedintelui Comisiei, a cancelarului Angela Merkel, a ambasadorului Statelor Unite, Mark Gitenstein, şi chiar a parteneriatului cu SUA, sugestiile aceluiaşi Antonescu că România ar fi <> iar Băsescu, un biet <> ori campaniile de un naţionalism obscen ale Antenelor lui Voiculescu, încă li s-ar mai putea găsi scuza că nu sunt decat nişte demagogi ordinari.
Şi aici avem o similitudine cu modul de a face presă în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Îl criticai pe Stalin, pe Molotov, „parteneriatul” cu URSS, reprezentai au „fără îndoială” un pericol.
Şi limbajul – cel de acum din noiembrie 2012 – este aproape identic cu cel din perioada 1946 – 1950. Câteva exemple: „a rămâne alături de Antonescu-Voiculescu şi vechea gardă a Securităţii este o demisie morală şi intelectuală la limita josniciei”, „Cei care decid să rămână alături de Antonescu nu pot coborî mai jos de atât din punct de vedere moral şi intelectual”, „armata sa (a lui Antonescu – n.a.) intelectuală rinocerizată de relativism”. Nu sunt scutiţi de atacuri nici inteelctuali grupaţi în jurul prestigioasei publicaţii „Observatorul Cultural”.
Occidentul vrea să spargă USL
Autorul editorialului dă şi soluţii de acţiune contra pericolului reprezenat de noii „duşmani ai poporului”. „O soluţie care pare tot mai populară în ultimul timp ar fi ca Băsescu să introducă un soi de levier european între PSD/Ponta şi Antonescu-Voiculescu pentru a sparge monolitul USL (…) În această direcţie par să acţioneze şi o serie de reprezentanţi ai Occidentului la Bucureşti care par şi ei convinşi că este de preferat o guvernare PSD, cu sau fără Ponta la cârmă, cu susţinerea UDMR şi, la limită, chiar a PDL”. Practic, aici a vrut să ajungă „România Liberă” (din moment ce în text apare la un moment dat formularea „Din punctul nostru de vedere”, nu este vorba doar de ce a gândit autorul editorialului), la spargerea USL. Şi la o formulă de guvernare care să includă şi PDL. Şi pentru cine ştie să citească printre rânduri, soluţia propusă este şi una cu bătaie mai lungă, concret ea vizează prezidenţialele din 2014, când urmaşul lăsat de Traian Băsescu să aibă parte de un Antonescu anihilat. Acest ultim pasaj din care am citat conţine încă un adevăr: amestecul în problemele interne ale unor emisari ai Occidentului.
Autorul are de ce să regrete regimul Băsescu-PDL
Autorul editorialului este unul dintre cei mai feroci propagandişti portocali şi se numeşte Cristian Câmpeanu. 85% dintre editoriale sale sunt anti USL, anti Antonescu, anti Ponta şi pro Băsescu.
Cristian Câmpeanu are şi un motiv personal să atace USL. În regimul Băsescu-PDL, Câmpeanu încasa frumuşica sumă de 6.000 lei (60 milioanele lei vechi) din drepturi de autor de la TVR, unde apărea ca „analist invitat”. Când PDL a pierdut guvernarea şi majoritatea parlamentară şi s-a schimbat şi conducerea TVR, toţi propagandiştii portocalii au sărit din schemă.
PS.
Precedentul editorial al lui Cristian Câmpeanu se intitula: „MIZA înâlnirii Ponta-Băsescu. Premierul lasă responsabilitatea unui posibil eşec european în sarcina preşedintelui”. Se impune o întrebare: dacă Traian Băsescu nu refuza cererea lui Ponta de a merge la Bruxelles, mai avea reponsabilitatea eşecului? (cotidianul.ro)
