Este la ordinea zilei ca toţi proştii, imbecilii şi ipocriţii din această ţară să se plângă de faptul că poliţiştii stau la pândă. Este doar o dovadă a ipocriziei fără margini şi a habarnismului faţă de acest domeniu al muncii de poliţie, iar această imbecilitate este folosită în general de cei frustraţi, în încercarea penibilă şi jenantă de a-şi justifica comportamentul de tipul “kamikaze“, pe care îl adoptă atunci când sunt la volan, în virtutea mentalităţii tipce cocalarului ce se crede buricul pământului.

Ce este şi mai rău, este faptul că datorită încadrărilor incorecte şi a politizării excesive a Poliţiei Române, au ajuns în fruntea acestei instituţii specimene ce nu au nicio legătură cu acest domeniu, care nu au studii de specialitate în munca de poliţie, dar care îşi dau cu părerea şi chiar au puterea de decizie să modifice proceduri sau modul de acţiune al poliţistului. Asta în condiţiile în care au ajuns în Academia de Poliţie sau una din cele două şcoli de poliţie, doar în vizită, iar despre manualele de tactică poliţienească doar au auzit. Sau dacă au absolvit vreo astfel de şcoală, au trecut prin ea ca gâsca prin apă. Astfel de specimene, ies în mass-media şi aberează fără nicio jenă în legătură cu acest subiect, ţinând trena tuturor habarniştilor formatori de opinie, ce au devenit peste noapte specialişti în absolut toate domeniile.

Pânda nu s-a inventat în România
Revenind la acest stereotip al românului, ce a fost indus în conştiinţa românilor de către nişte dobitoci, conform căruia poliţistul nu trebuie să “stea la pândă“, trebuie să ştiţi că este o falsă problemă. De ce? E simplu. În primul rând, această “pândă”, nu s-a inventat în România, peste tot în lume şi în absolut toate manualele de tactică poliţienească, această supreveghere a unei zone este printre primele măsuri şi procedee pe care le învaţă orice viitor poliţist din toată lumea asta. Pentru că această supraveghere este una dintre măsurile specifice poliţiştilor din lumea întreagă prin care surprind în flagrant persoanele ce încalcă legea şi evident că ea se aplică şi în domeniul traficului rutier.
În al doilea rând, este o falsă impresie, iar munca de prevenire nu constă nicidecum în prezenţa poliţistului la vedere, în stradă. Ba din contră, un astfel de mod de acţiune are ca efect reducerea fluenţei traficului în aceea zonă, întrucât majoritatea conducătorilor auto, la vederea unui poliţist frânează din instinct, chiar dacă nu există niciun motiv real să o facă. Şi sunt convins că fiecare dintre voi aţi întâlnit o astfel de situaţie în trafic, unde cei din faţă frânează fără vreun rost, la vederea unui poliţist.
Cum acționează polițiștii din Occident
În Occident, poliţia rutieră are un mod de acţiune cu totul şi cu totul diferit, pe care mulţi dintre românii ce au mers pe acolo l-au simţit pe pielea lor. Dar, evident că acolo nu mai sunt deranjaţi sau revoltaţi. De exemplu, în Germania aproximativ 80% dintre efective acţionează în ţinută civilă şi cu autoturisme fără însemne, dar dotate cu sisteme radar. De ce? Pentru că neamţul îşi doreşte să circule fără stres, linistit şi relaxat, dar în condiţii de siguranţă, iar poliţia rutieră să-şi facă simţită prezenţa numai acolo unde este nevoie şi se impune acest lucru. Mai concret, poliţia rutieră de la ei este peste tot, dar nu la vedere, pentru a intimida sau stânjeni participanţii la trafic, iar atunci când apare vreun “kamikaze“, poliţiştii apar imediat şi îl temperează pe inconştient.
Peste tot în lumea asta “frica păzeşte strugurii”, fie că ne place nouă sau nu să o recunoaştem. Dar asta nu înseamnă că cetăţeanul de rând trebuie să fie stresat, intimidat sau exasperat de o prezenţă asemănătoare unei stări de asediu a poliţiei. E doar un mod rudimentar de a face prevenire şi mai ales o dovadă a unor viziuni de mult depăşite.
Polițistul de la Rutieră trebuie să stea doar în mijlocul drumului?
Cetăţeanul de rând, cel cinstit şi cerebral trebuie şi are dreptul să se deplaseze dintr-un punct în celălalt, într-un mod sigur şi fără să fie agasat de prezenţa aparatului represiv al societăţii. De altfel în realitate, majoritatea oamenilor care sunt cei cinstiţi şi cerebrali, nici nu-i interesează unde a amplasat poliţia aparatul radar, sau că poliţistul stă la pândă după vreun copac, panou publicitar sau chiar cocoţat în vreun pom, deoarece stilul său de conducere nu contravine regulilor de circulaţie.
În schimb, la noi conform trendului ultimilor ani, jigodiile, derbedeii şi nonvalorile sunt promovaţi cu obstinenţă, fiind şi cei mai vizibili, ba chiar transformându-se în formatori de opinie, ei sunt cei mai revoltaţi şi băşicaţi promovând această tâmpenie. Şi uite aşa românul de rând este manipulat şi total debusolat, de tot felul de habarnişti ce au reuşit în decursul ultimilor ani, să inducă în conşiinţa publică ideea conform careia poliţistul trebuie să stea proţăpit în mijlocul drumului, pentru a face … vezi doamne, “prevenire”. O tâmpenie, mai ales dacă luăm în considerare că acelaşi român îşi doreşte să nu mai fie oprit fără motiv, pentru celebrele controale de rutină specifice vremurilor de dinainte de ’89. Sigur că la noi, trebuie să mai treacă multă vreme până ce românii vor pricepe că acest concept al lor, care spune că poliţia trebuie să-şi facă simţită prezenţa numai acolo unde este nevoie şi unde se impune, este mult mai eficient şi civilizat. Deocamdată suntem încă într-un stadiu rudimentar, unde majoritatea românilor nu vor să fie opriţi fără motiv, dar nici să fie supraveheaţi discret. Dacă s-ar putea să nu mai existe niciun fel de regulă, restricţie sau control !?

De ce ne schimbăm comportamentul la trecerea frontierei?

În schimb, când românul trece frontiera, instantaneeu are loc o tranformare radicală a comportamentului său pe şoselele străine. Nu mai este deloc revoltat de tratamentul primit din partea poliţiştilor străini, uitând complet de stilul de conducere de tipul “kamikaze” pe care-l adoptă în ţară.
Tot mai des este invocată pe post de circumstanţă atenuantă sau justificare, starea infrastructurii din România. Nu e decât o altă modalitate prin care ne furăm singuri căciula. Pentru că modul de acţiune al poliţiei nu are nicio legătură cu infrastructura. Este o imbecilitate ca cineva să-şi justifice încălcarea unor reguli cu bună ştiinţă, motivând că nu poate ajunge într-un anumit interval de timp la o distanţă anume. Asta ar însemna ca haosul să se instaureze în mod oficial şi toţi descreieraţii, inconştienţii sau “reisării” sătuli de NFS să circule după cum îi taie capul, întrucât nu există o infrastructură corespunzătoare.
În loc de concluzie
O poliţie rutieră eficentă cu adevărat, este atunci cand supravegherea traficului se face atât de bine încât cel ce a încălcat regulile este imediat identificat, oprit şi temperat, fără ca ceilalţi participanţi la trafic să observe. Iar prevenirea nu constă în prezenţa la vedere a politistului. La fel cum pânda este o măsură poliţienească elementară, ce se învaţă în toate sistemele poliţieneşti din lumea asta, încă din cele mai vechi timpuri.
Aşa că toţi cei ce folosesc ca pe o justificare acest mod de acţiune al poliţiştilor doar încearcă cu disperare să-şi justifice într-un mod penibil, mentalitatea păguboasă, mediocritatea şi ipocrzia, cei caracterizează. Asta e ca şi cum ai călca în rahat de cîine şi ai deduce că de vină pentru acest lucru sunt cei care au făcut trotuarul, nu că tu eşti idiot.

(Sursa: politistul.ro. Titlul și intertitlurile aparțin redacției)