În aceste momente decisive pentru viitorul Roşiei Montane, pentru viitorul României, mă alătur românilor care sunt împotriva proiectului de exploatare a minereurilor aurifere, în calitate de primar al municipiului Baia Mare, de lider al unei comunităţi care duce propria luptă pro mediu, sănătate şi siguranţă, împotriva reluării activităţilor de prelucrare a deşeurilor miniere prin metoda cianurării. Proiectul de la Roşia Montană este unul periculos pentru mediu, pentru identitatea şi integritatea zonei, dar şi din punct de vedere economic. Exploatarea resurselor nu va aduce beneficii considerabile comunităţii de acolo ori României. Proiectul de la Roşia Montană, la fel ca şi proiectul societăţii Romaltyn Mining din Baia Mare, va umple şi mai mult buzunarele deja pline ale unor investitori străini, punând în pericol însă comunităţile şi mediul înconjurător. Chiar dacă cele două proiecte sunt asemănătoare, există şi diferenţe.
În municipiul Baia Mare se doreşte reluarea activităţilor de prelucrare a deşeurilor miniere prin metoda cianurării pe teritoriul urban, în mijlocul oraşului, al comunităţii, unde se află uzina societăţii. Acest lucru ar periclita siguranţa şi sănătatea populaţiei, dar şi a mediului înconjurător, expunând comunitatea băimăreana unui nou posibil accident ecologic ca cel din anul 2000, care a lăsat urme adânci pe cartea de vizită a municipiului Baia Mare, dar şi a României.
Scurgerile de steril şi cianuri din noaptea de 30 ianuarie 2000 la iazul de la Bozânta au provocat un accident ecologic cu impact transfrontalier, reprezentând totodată cel mai grav incident de mediu din Europa ultimilor 50 de ani, după Cernobîl. Barajul a cedat deversând aproximativ 100.000 de metri cubi de ape contaminate cu cianuri, în jur de 100 de tone. În pofida tuturor intervenţiilor, valul de cianură nu a putut fi oprit, provocând pagube importante, mortalitate piscicolă pe râul Tisa, dar şi în Delta Dunării, aducând prejudicii considerabile de mediu, atât în ţară cât şi peste hotare, în Ungaria şi Iugoslavia.
În anul 2010, am iniţiat un referendum la nivel local, cetăţenii fiind chemaţi la vremea respectivă să se pronunţe asupra folosirii cianurilor pe teritoriul municipiului Baia Mare. Dintre cei aproximativ 15.000 de cetăţeni care au ieşit la vot, peste 95% au spus un NU hotărât împotriva folosirii cianurilor pe raza oraşului nostru.
La începutul anului 2013, investitorii Romaltyn Mining au reluat demersurile pentru repornirea uzinei şi pentru reluarea activităţilor de prelucrare prin metoda cianurării. Au venit în faţa administraţiei publice locale pentru a prezenta proiectul, dar chiar şi în urma repetatelor solicitări venite din partea autorităţii locale, nu ne-au putut oferi garanţii certe care să elimine posibilitatea unui nou accident ecologic. Refuzul administraţiei publice locale băimărene de a permite repornirea unei activităţi care ar pune în pericol siguranţa şi sănătatea cetăţenilor, dar care ar avea efecte negative şi asupra mediului, a ajuns în instanţă. Romaltyn Mining a intentat o serie de procese Consiliului Local al municipiului Baia Mare din dorinţa de a obţine repornirea uzinei, a cărei activitate se doreşte a fi desfăşurată în mijlocul urbei, între blocurile de locuinţe, în mijlocul comunităţii. Investitorii se gândesc doar la interesele lor economice, iar dorinţa băimărenilor de a trăi într-un oraş curat şi sigur, nu este pentru ei o prioritate.
În calitate de primar al municipiului Baia Mare, de ales al comunităţii este de datoria mea să apăr interesul băimărenilor, la fel cum le solicit guvernanţilor şi parlamentarilor să apere interesul românilor. SOS Roşia Montană, SOS Baia Mare!
Cătălin Cherecheş, Primarul municipiului Baia Mare
