Pentru prima oară în istorie, termenul inteligență artificială a fost folosit în anul 1955, de către omul de știință John McCarthy. După acest eveniment, dar chiar și înainte, au existat momente marcante în privința acestei descoperiri științifice. Este vorba despre descoperiri la intervale mari de ani, dar care au avut o contribuție la ceea ce experimentăm cu toții astăzi.

Din anul 1985 datează NetTalk, care învăța să pronunțe cuvinte, iar în 1993 matematicianul Vernor Vinge lansează conceptul de singularitate tehnologică, care definește cum este influențată specia umană de progresul tehnico-științific. Într-un articol publicat în același an, acesta afirma că în 30 de ani vor exista mijloacele prin care va fi posibilă crearea inteligenței supraumane și că imediat după realizarea acestui lucru era umană se va sfârși. Această eliminare a omului din peisaj face referire la posibilitatea ca anumiți androizi să desfășoare activități care în mod normal sunt identificate ca fiind exclusiv umane. Un mare salt în acest sens a avut loc în anul 1997, când supercomputerul IBM Deep Blue l-a înfrânt pe campionul mondial la șah Garry Kasparov. Ca urmare a acestui eveniment a izbucnit un scandal, dar adevărul din spatele victoriei a rămas ascuns. A urmat chiar și lansarea unui documentar focusat pe perspectiva lui Kasparov asupra meciului. Tot în lumea jocurilor a avut loc o nouă victorie în anul 2016, aparținând programului AlphaGo, creat de Google. De această dată înfrântul a fost tot un campion mondial, Lee Sedol, cunoscut pentru iscusința sa în ceea ce privește jocul Go. Acesta este un joc de masă asemănător cu șahul, care implică același număr de jucători, dar se diferențiază prin numărul mai mare de posibile mișcări și prin dificultatea evaluării acestora. În ciuda gradului mai mare de dificultate, AlphaGo a înfrânt inteligența umană, marcând astfel una dintre cele mai importante descoperiri din istoria inteligenței artificiale. Și anul 2017 s-a încheiat cu un eveniment marcant în care inteligența artificială și-a spus din nou cuvântul. Patru dintre cei mai buni jucători de poker din lume au simțit pe propria piele senzația unui fiasco nemaiexperimentat până atunci. Într-un maraton de 20 de zile desfășurat în Pittsburgh, Libratus, un program creat de Universitatea Carnegie Mellon, a obținut victoria remarcabilă, considerată de către inventatori drept semnificativă din punct de vedere statistic și nu pur și simplu o chestiune de noroc. Campionii înfrânți au declarat ulterior că Libratus s-a dovedit a fi un oponent mai tenace decât era preconizat și că afirmația conform căreia mereu este ceva de învățat de la jucătorii de top se aplică și în această situație.

Excelând deja în 3 jocuri strategice, inteligența artificială înaintează cu pași repezi spre un viitor care în momentul de față nu poate fi decât imaginat și chiar de temut din anumite puncte de vedere. Confruntarea strategică a jucătorilor experimentați sau luarea unor măsuri de precauție în fața unor câștiguri iminente au fost dintotdeauna metode prin care cazinourile au căutat să crească șansele de a excela în aria lor de expertiză. Dar chiar și într-un domeniu în care lucrurile nu pot fi ținute mereu sub control, viitorul pare să aducă mai multă hotărâre din partea oponentului devenit acum inuman. Tot în ceea ce privește pokerul, există oameni în istorie care i-au făcut pe proprietarii de cazinouri și pe angajați să se teamă de pierderea controlului asupra rezervelor de bani și a viitorului afacerii lor, datorită abilităților lor de a folosi trucuri specifice și poate pentru că au fost mai norocoși decât alții. Unul dintre aceștia a fost Joseph Jaggers, care a câștigat 1,5 milioane de franci în doar 3 zile la roata de la Monte Carlo. Acest lucru i-a determinat pe crupieri să schimbe aruncarea mingii în direcția opusă. Astăzi, teama că anumite forme de inteligență artificială ar putea goli fondurile de bani nu se aseamănă cu provocările resimțite în confruntarea cu o persoană, dat fiind că este vorba despre ceva mai nesigur și mai vulnerabil, deși creat tot de mintea și capacitățile umane. Cert este că dezavantajele ar putea fi văzute doar în cazul unei extinderi a utilizării lor.

Marile provocări apar atunci când descoperirile își fac loc în traiul de zi cu zi, departe de competițiile de șah, go sau poker. Introducerea inteligenței artificiale în arii în care nu ne-am fi putut imagina niciodată că s-ar putea lipsi de prezența umană, un bun exemplu fiind zona transporturilor, ridică adesea întrebări, iar una dintre cele mai importante ar fi, care e câștigătorul în această situație?