Magistraţii Curţii de Apel Bucureşti au dat o sentinţă istorică. Alexandru Vişinescu, fost şef al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru crime împotriva umanităţii. Fostul comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat Alexandru Vișinescu a fost condamnat vineri de Curtea de Apel București la 20 de ani de închisoare. Decizia nu este definitivă.

Avocaţii lui Alexandru Vişinescu vor face apel, iar dosarul va ajunge la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a transmis Andreea Anghel, pentru Telejurnal.

Pe 14 iulie, un procuror de la Parchetul General a cerut condamnarea lui Vişinescu la 25 de ani închisoare şi degradarea militară.

În ultimul cuvânt, Vişinescu a spus, cu voce tremurândă, că a fost corect şi a muncit sincer.
”În condiţiile de atunci, mi-am dovedit corectitudinea. Vă rog să apreciaţi sinceritatea mea. Am dovedit corectitudine. De asta m-au trimis la Râmnicu Sărat. Direcţia Generală a Penitenciarelor trebuia să intervină. Am fost mult timp servitor”, a declarat Vişinescu.

La acest ultim termen al procesului, procurorul de şedinţă a declarat că, în cazul lui Alexandru Vişinescu, ar trebui aplicată detenţia pe viaţă, însă, cum acesta are peste 65 de ani, pedeapsa maximă prevăzută de legea penală este de 25 de ani.
Procurorul a explicat că pentru Alexandru Vişinescu legea penală mai favorabilă este vechiul Cod penal, respectiv infracţiunea de tratamente neomenoase, care are în noul Cod penal corespondent în infracţiunea de crime împotriva umanităţii.

Reprezentantul Parchetului a mai cerut ca Alexandru Vişinescu să fie degradat militar şi să fie obligat, în solidar cu Ministerul de Interne, Ministerul de Finanţe şi ANP, la plata unor despăgubiri către trei părţi civile, Nicoleta Eremia, Elena Iacob şi Anca Maria Cernea, rude apropiate ale deţinuţilor politici care au decedat în Penitenciarul Râmnicu Sărat.

În rechizitoriul citit în sala de judecată, reprezentantul Parchetului a spus că Vişinescu este răspunzător direct de instaurarea unui regim de exterminare la Penitenciarul din Râmnicu Sărat, în care deţinuţii politici trăiau în condiţii inumane, fără hrană suficientă, fără medicamente, şi erau torturaţi fizic şi psihic.
Potrivit unei caracterizări aflate la dosar, Alexandru Vişinescu are dezvoltată ura faţă de duşmanul de clasă, este curajos şi hotărât în a lua măsuri împotriva deţinuţilor.

Deşi la nivelul anilor 1956 – 1963, perioadă când Alexandru Vişinescu a fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, existau dispoziţii legale privind hrana deţinuţilor, acesta nu le-a respectat, cei închişi fiind efectiv înfometaţi.
Procurorul a dat citire unor declaraţii ale foştilor deţinuţi politici, precum şi mărturiilor scrise în memorii de foştii lideri ţărănişti Corneliu Coposu şi Ion Diaconescu, care relatau despre regimul de teroare instituit de Alexandru Vişinescu.

Conform acestor mărturii, deţinuţii erau bătuţi fără nicio justificare, înfometaţi, maltrataţi, iarna nu aveau căldură în celule, nu aveau voie să comunice sub nicio formă, fiind izolaţi total.
Cei care au protestat au suferit corecţii fizice severe, un exemplu fiind fostul lider ţărănist Ion Mihalache, care a fost bătut cu bestialitate de gardieni până a decedat.

Procurorul a mai spus că în anul 1968 a fost declanşată o anchetă a Partidului Comunist Român, la cinci ani de la desfiinţarea Penitenciarului Râmnicu Sărat, şi a fost întocmit un raport al Securităţii Statului, concluzia fiind că la penitenciarul condus de Vişinescu a existat un regim de exterminare.

Alexandru Vişinescu, fost comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a fost trimis în judecată pe 18 iunie 2014, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind acuzat de săvârşirea de infracţiuni contra umanităţii, în legătură cu abuzurile exercitate asupra deţinuţilor politici.

Procurorii susţin că, în perioada 1956 – 1963, Alexandru Vişinescu, în calitate de comandant al Penitenciarului Râmnicu Sărat, a săvârşit acţiuni şi inacţiuni sistematice, care au avut ca rezultat persecutarea colectivităţii reprezentate de deţinuţii politici încarceraţi în acest penitenciar, prin privare de drepturi fundamentale ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestora, pe motive de ordin politic.

Astfel, deţinuţii erau supuşi unor condiţii de existenţă sau tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică, fără să li se asigure un minim de medicamente şi fără să li se acorde îngrijiri sau asistenţă medicală adecvate.

Totodată, netratarea bolnavilor, refuzul de transfer către spitalele penitenciar, degradarea stării de sănătate a condamnaţilor prin lipsa hranei, lipsa încălzirii, pedepsele aplicate discreţionar şi abuziv, condiţiile de detenţie inumane, relele tratamente, bătaia şi alte violenţe, ignorarea adreselor şi sesizărilor formulate de deţinuţi erau tot atâtea acţiuni menite a duce la exterminarea fizică a persoanelor încarcerate.

Principalele categorii de deţinuţi aflate în penitenciar, aşa cum reiese chiar dintr-o notă a lui Vişinescu adresată Consiliului Securităţii Statului din anul 1967, erau: foşti conducători în guvernele burghezo-moşiereşti şi în conducerile PN=DE şi PNL; foşti conducători ai diverselor organizaţii subversive; foste cadre de conducere după 23 august 1944; foste cadre MAI după 23 august 1944; foşti conducători ai diverselor secte religioase; alte cazuri mai izolate.

”Condiţiile de viaţă din Penitenciarul Râmnicu Sărat, aşa cum reies din documente şi au fost descrise şi de foştii deţinuţi, au creat premisele apariţiei unor afecţiuni deosebit de grave, soldate în câteva cazuri cu decesul, probând natura abuzivă şi tratamentul neglijent aplicat de comandantul închisorii, lt. col. (r) Vişinescu Alexandru. Regimul impus nu asigura sub nicio formă condiţiile minime de supravieţuire pe termen lung, având în vedere că de cele mai multe ori sentinţele se întindeau pe o perioadă care depăşea 10 ani. Decesul deţinuţilor survenea, astfel, în urma unui proces lent, dar eficace, prin care aceştia erau torturaţi fizic şi psihic”, susţin procurorii.

Până în prezent, din documentele studiate, au fost identificaţi 138 de deţinuţi care au trecut prin Penitenciarul Râmnicu Sărat în timpul mandatului lui Alexandru Vişinescu.

De menţionat este şi faptul că regulamentele în materia condiţiilor de detenţie ce erau în vigoare în acea perioadă alcătuiau doar premisele organizării regimului de exterminare în penitenciare şi colonii de muncă sau îl îmbrăcau într-o formă oficială, în timp ce măsurile concrete luate pentru anihilarea deţinuţilor politici erau lăsate în grija comandanţilor de penitenciare şi doar amendate prin ordine şi recomandări neoficiale venite pe linie de partid.
Practic, organizarea şi funcţionarea regimului de exterminare, neputând fi reglementate prin acte oficiale, depindeau de eficacitatea şi inventivitatea comandanţilor de penitenciare, dar şi de obedienţa acestora şi fidelitatea arătată faţă de partid.
Repartizarea la conducerea penitenciarelor se făcea şi prin raportare la calitatea deţinuţilor politici şi interesul partidului pentru eliminarea lor rapidă.
”Se remarcă faptul că în cadrul Penitenciarului Râmnicu Sărat erau încarcerate preponderent personalităţi ale vieţii politice, lideri ai partidelor istorice, fapt ce a determinat necesitatea numirii unui comandant de penitenciar experimentat în reeducare şi de încredere. Aşa se explică duritatea extremă a comandantului Alexandru Vişinescu şi rezultatele tulburătoare obţinute în procesul de exterminare pus la punct de acesta”, mai spun procurorii.