La sărbătoarea Sfântului Dimitrie Izvorâtorul de Mir (Sânmedru din tradiția populară) se împlinesc numeroase tradiții pe care le moștenim de la strămoșii noștri, din vremuri imemoriale, pentru a ne bucura de sănătate și împliniri în viața de fiecare zi.

La sărbătoarea Marelui Mucenic Dimitrie, în bisericile cu hram,  credincioșii primesc mir sfințit la icoana Sfântului. Ritualul este asemănător cu cel din Biserica din Tesalonic unde se odihnesc Sfintele Moaște ale Mucenicului Dimitrie, iar credincioșii se roagă pentru iertarea păcatelor și sunt unși cu mir pentru a fi protejați de necazuri.

De binecuvântarea ungerii cu mir sfințit, în bisericile cu hram, este bine să se bucure și credincioșii care nu reușesc să vină în această zi la biserică. În acest caz, rudele care au participat la slujbă să le aducă un mir sfințit, pentru ca Marele Mucenic să-i ajute în momentele de cumpănă de peste an.

Dacă la Moșii de Sânmedru gutuile sunt din belșug, cu siguranță va urma o iarnă grea. Când în ziua de prăznuire a Mucenicului Dimitrie nu va fi soare  și cerul va fi acoperit de nori, în iarna care vine va fi moină, fără zăpadă.

Prin tradiție,  ziua praznicului este asociată cu sosirea iernii și a frigului. Se spune că în această zi, căldura intră în pământ, iar frigul îşi arată colţii.

Dintotdeauna, atunci când șoarecii de pe câmp se apropie de sat, pentru săteni este o avertizare: iarna se apropie cu pași repezi și, foarte curând, își intră în drepturi.

În memoria celor dragi plecați în eternitate, după slujbele oficiate la biserică și la cimitir, se împart mai ales persoanelor sărace, tineri, copii și văduve, vase cu lapte și brânzeturi pentru că în această zi este sfârșitul verii pastorale.

Din vremuri îndepărtate, există credința că, cei plecați la viața veșnică sunt recunoscători pentru darurile primite în ziua praznicului. De aceea, își răsplătesc rudele generoase cu sănătate, belșug și bucurii, spune tradiția.

Deoarece Sfântul Dimitrie este considerat patronul păstorilor,  ciobanii obişnuiesc să împlinească o veche datină pentru a afla  cum va fi iarna care bate la ușă. Ei aşează un cojoc în mijlocul locului unde se adună oile şi aşteaptă să se aşeze o oaie pe acel cojoc. Dacă pe cojoc se culcă o oaie neagră, va urma o iarnă blândă. Totdeauna, când pe cojoc s-a culcat o oaie albă, în mod sigur, va fi o iarnă grea.

De asemenea, tot pentru a afla cum va fi vremea în anotimpul rece, ciobanii urmăresc ce culoare are oaia care se trezeşte prima în dimineaţa sărbătorii: dacă se trezeşte o oaie albă, care merge spre Sud, iarna va fi foarte grea. Dacă se trezeşte o oaie neagră, care se îndreaptă spre Nord, urmează o iarnă uşoară.

Focurilor vii de Sânmedru alungă necazurile

Focurile de Sânmedru se aprind din ajunul sărbătorii, până a doua zi seara, pentru a alunga necazurile, boala și paguba din gospodăria celor care practică ritualul. În județul Argeș, îndeosebi în localitățile Dragoslavele și Rucăr, această datină străveche este împlinită de tineri și de copii pe dealurile din apropierea gospodăriilor sătești. Scopul datinei este ca focul înălțat să fie cât mai înalt și să fie văzut până departe. Peste aceste focuri trebuie să sară copiii şi tinerii. Se spune că împlinirea ritualului are puterea să alunge boala, ghinionul şi paguba din familia celor care aprind focul de Sânmedru. Copiii care sar peste foc de trei ori vor creşte sănătoşi, iar tinerii care respectă datina, sărind și ei de trei ori peste focul viu, spune tradiţia, vor avea noroc în căsătorie. După stingerea tăciunilor, participanții la ritual trebuie să arunce în grădina casei lor cel mai mare cărbune, pentru ca semănăturile și pomii fructiferi să aibă rod bogat în anul viitor.

După împlinirea ritualului, vârstnicii satului le oferă vitejilor care au sărit peste foc recompense în alimente : covrigi, pâine, mere, struguri şi cu prune uscate, pentru ca belșugul să poposească în casa lor.

În ziua praznicului se dăruiesc ofrande și persoanelor pe care le prețuim  în anturajul nostru-prieteni şi rude: o sticlă de vin din noua recoltă şi câte două pâini proaspete, pentru ca în anul care vine să fie spor şi deplină sănătate în familia respectivă.

Ce nu trebuie să facem în ziua praznicului

Pentru ca sporul și armonia cu rudele și cu anturajul să nu ne ocolească, în ziua praznicului nu se spală rufe, nu se mătură în gospodărie şi nu se foloseşte pieptănul. Se spune că pieptănul se aseamănă cu suliţele cu care-i omora fiorosul Lie pe creştinii din Tesalonic și de aceea, cine folosește pieptănul atrage asupra casei necazuri foarte mari. Potrivit unei vechi tradiții, după Sânmedru, gospodarii nu trebuie să mai semene usturoi, pentru a evita orice pagubă în casa lor. În Bucovina, se crede că, după ziua lui Sânmedru, cine nu respectă această interdicție, va avea parte de pagubă tot anul.

Ţăranii îl cinstesc pe Mucenicul Dimitrie, Sfântul care a dăruit oamenilor vinul,  băutura ce se sfinţeşte pentru  Sfânta Împărtăşanie.

De Sânmedru se achită toate datoriile și împrumuturile făcute  în ultimele șase luni. Prin acest rirual, se spune că vom avea spor la bani, nu vom mai face alte împrumuturi și nu vom mai fi datori.