Sărbătoarea Rusaliilor este cunoscută ca o sărbătoare creştină, care se sărbătoreşte la 50 de zile după Paşti şi care se mai numeşte şi sărbătoarea Cincizecimii. În această zi întreaga comunitate creştină (ortodocși și greco-catolici) din lume sărbătoreşte pogorârea Duhului Sfânt şi naşterea bisericii.
Anunţarea pogorârii Duhului Sfânt
După 40 de zile de la învierea Sa, Domnul Iisus, fiind împreună cu ucenicii Săi, le-a vorbit despre botezul cu Duhul Sfânt:
Pe când Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,” le-a zis El, ,,aţi auzit-o de la Mine. Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.” (Fapte 1:4-5)
Apoi le explică cum se va manifesta prezenţa Duhului Sfânt în vieţile lor :
Ci voi veţi primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pământului.” După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. (Fapte 1:8-9)
Pogorârea Duhului Sfânt la sărbătoarea Cincizecimii
În capitolul 2 din Faptele Apostolilor este descris evenimentul pogorârii Duhului Sfânt. Aceasta s-a întâmplat „nu după multe zile” de la înălţarea Domnului Iisus la cer şi anume după 10 zile.
În ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei. Şi toţi s-au umplut de Duh Sfânt, şi au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească. (Fapte 2:1-4)
Vedem că pogorârea Duhului Sfânt a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii, o sărbătoare evreiască instituită de Dumnezeu după ieşirea poporului Israel din robia Egiptului. Vreau să menţionez că după Legea lăsată de Dumnezeu prin Moise, toţi bărbaţii din poporul Israel trebuiau să sărbătorească această sărbătoare la Ierusalim. La Fapte 2:5 este scris că la Ierusalim se aflau atunci iudei cucernici (temători de Dumnezeu) veniţi din toate ţările care sunt sub cer (unde îi împrăştiase Dumnezeu din cauza neascultării părinţilor lor). Mirarea lor era că fiecare din ei, indiferent de ţara în care s-a născut, îi auzeau pe apostoli vorbind în limbile lor „lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!” (Fapte 2:11).
Cum explică apostolul Petru cele întâmplate în ziua Cincizecimii (Fapte 2:14-36)
- Cei care vorbesc în limbi au primit „făgăduinţa Tatălui pe care au auzit-o de la Domnul Iisus” (şi o găsim scrisă atât la Fapte1:4-5, cât şi în Evanghelia după Ioan 14:16-17, 26; 15:26; 16:7-14 şi în multe alte texte).
Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ,,În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri! Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci. Voi face să se arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ, sânge, foc şi un vârtej de fum; soarele se va preface în întuneric, şi luna în sânge, înainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită. Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit.” (Fapte 2:16-21, Ioel 2:28-32)
- Apoi apostolul Petru dovedeşte din Scripturi că Iisus din Nazaret este Hristosul aşteptat în lume şi că primirea Duhului promis a fost posibilă numai după înălţarea Lui la cer:
Şi acum, odată ce S-a înălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sfânt, a turnat ce vedeţi şi auziţi. (Fapte 2:32-33)
Lucrul acesta îl vedem şi din cuvintele Domnului Isus spuse cu mult înainte de răstignirea Sa:
„Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.(Ioan 7:38-39)
În seara când a fost vândut, Domnul Iisus, după ce le spune ucenicilor că unul dintre ei îl va vinde, le arată de ce este important ca El să meargă la Tatăl:
Dar, pentru că v-am spus aceste lucruri, întristarea v-a umplut inima. Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul (Duhul Sfânt) nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimete. (Ioan 16:6-7)
Naşterea bisericii
La versetele Fapte 2:37-47 vedem efectul care l-au avut cuvintele apostolului Petru asupra oamenilor. Toţi cei prezenţi au rămas străpunşi la inimă şi au întrebat ce să facă ca să fie mântuiţi. Din textele de mai sus am văzut că Duhul Sfânt este pentru cei ce cred în Domnul Iisus, dar vă daţi seama că cei mai mulţi prezenţi la acea sărbătoare erau cei care, acum 50 de zile în urmă, la sărbătoarea Paştilor, strigau în gura mare „Răstigneşte-L!”. Ce aveau ei de făcut acum? Iată soluţia pe care le-o dă apostolul Petru:
,,Pocăiţi-vă”, le-a zis Petru ,,şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh. Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sînt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.” Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, îi îndemna, şi zicea: ,,Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.” Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete. (Fapte 2:38-41)
Sărbătoarea Cincizecimii la evrei
După cum am mai menţionat Pogorârea Duhului Sfânt a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii. Sărbătoarea Cincizecimii încheia ciclul sărbătorilor de primăvară. Evreii aveau o serie de sărbători primăvara şi o serie de sărbători toamna, care coincideau cu recoltele de primăvară şi, respectiv, de toamnă. Toate sărbătorile poporului Israel purtau o umbră a lucrării pe care avea să o facă Domnul Iisus. Prinderea şi răstignirea Domnului Iisus a coincis cu începutul sărbătorii Paştilor, când evreii sărbătoreau ieşirea din robia Egiptului(Luca 22:1-23) – prin moartea Lui am fost,şi noi, eliberaţi din robia păcatului (Roamni 6:6).
Învierea Lui a coincis cu sărbătoarea primelor roade, care se sărbătorea în prima zi a săptămânii care urma după începutul secerişului – Domnul Isus este pârga (primele roade) celor adormiţi, adică a celor înviaţi într-un trup nou, nemuritor (1 Corinteni 15:20). Pogorârea Duhului Sfânt şi naşterea bisericii a coincis cu sărbătoarea Cincizecimii când se sărbătoarea recolta de primăvară.
Originea cuvântului Rusalii la români
În Biblie nu este folosit cuvântul „Rusalii”.
Rusaliile sunt o străveche sărbătoare preluată de geto-daci din mitologia romană. La romani, Rosalia, “Sărbătoarea Trandafirilor” era o zi închinată cultului morţilor, în care pentru sufletele celor dispăruţi se aduceau ofrande: alimente şi trandafiri pentru a le îmblânzi. La români, Rosalia s-a transformat, suferind influenţe ale cultului solar şi ale miturilor autohtone, iar cele noua zile de Rosalii au fost personificate sub forma unor făpturi diamonice, tinere, frumoase, capricioase şi răzbunătoare.
Se pare că Rusaliile se sărbătoreau la începutul verii, în aceiaşi perioadă când creştinii sărbătoreau Pogărârea Duhului Sfânt. Când mulţi din strămoşii noştri s-au convertit la creştinism, ei au început să sărbătorească Pogorârea Duhului Sfânt, dar cu timpul aceste două sărbători s-au contopit, păstrând ambele denumiri:atât Pogorârea Duhului Sfânt, cât şi denumirea de Rusalii. Probabil de aici se trag şi unele obiceiuri nebiblice care însoţesc sărbătoarea de Rusalii.
