Crăciunul, aşa cum îl ştim astăzi, marchează naşterea lui Iisus Hristos şi este celebrat de majoritatea creştinilor din întreaga lume pe 25 decembrie, conform calendarului Gregorian. Dar această dată nu a fost fixă tot timpul şi nimeni nu ştie de fapt când s-a născut Iisus. Potrivit istoricilor, naşterea lui Iisus este datată undeva între anul 7 şi anul 2 înaintea erei noastre, dar data exactă este necunoscută. Naşterea sa este menţionată în două dintre cele patru Evanghelii. De ce a fost aleasă data de 25 decembrie? Mulţi spun că pentru a corespunde tocmai sărbătorilor păgâne ce aveau loc în această perioadă, în jurul Solstiţiului de Iarnă.
Sărbători de pe 25 decembrie
Potrivit Enciclopediei Britannica, originile sărbătorii şi datarea ei în decembrie se duc până în timpurile Imperiului Roman şi a Greciei Antice, iar sărbătorirea a început în secolul al doilea.
Există trei explicaţii posibile pentru care Crăciunului se sărbătoreşte pe 25 decembrie. Istoricul roman Sextus Iulius Africanus a datat concepţia pruncului Iisus pe 25 martie şi, adăugând fix nouă luni, ajungem pe 25 decembrie.
În secolul al treilea Imperiul Roman nu trecuse încă la creştinism şi sărbătorea pe 25 decembrie ziua lui Sol Invictus – reîntoarcerea zilelor mai lungi şi continuarea sărbătorii de Saturnalii (când oamenii mâncau şi beau, dar îşi făceau şi cadouri). 25 decembrie reprezintă şi data de naştere a zeităţii indo-europene Mithra, zeiţa luminii şi a loialităţii.
Trecerea creştinilor la sărbătorirea naşterii lui Iisus Hristos pe 25 decembrie a avut loc în anul 336, când împăratul Constantin a instituit ziua şi religia creştină în tot Imperiul. Mulţi speculează că a fost o mişcare politică, pentru a atrage păgânii prin comasarea sărbătorilor. Nu toată lumea a fost de acord cu datarea, iar în partea estică a continentului Crăciunului a fost sărbătorit pe 6 ianuarie pentru încă jumătate de secol.
Sol Invictus, Sărbătoarea Soarelui
Festivităţile din Imperiul Roman au marcat data de 25 decembrie ca cea în care se sărbătorea Soarele. Prima oară când a fost sugerată ideea că sărbătoarea Crăciunului ar fi fost pusă pe 25 decembrie pentru a se sincroniza cu Sol Invictus a fost în secolul al XII-lea, de către episcopul sirian Jacob Bar-Salibi. „Era un obicei pentru păgâni să sărbătorească pe 25 decembrie ziua Soarelui, unde aprindeau lumini şi petreceraeu. Chiar şi creştinii luau parte la aceste sărbători. Când şefii Bisericii şi-au dat seama că enoriaşilor le place această sărbătoare, au făcut un consiliu şi au decis să sărbătorească naşterea lui Iisus la această dată”, scria Bar-Salibi. Criticii alăturării Crăciunului cu sărbătorile păgâne.
Nu toţi specialiştii sunt de acord cu această viziune. Mulţi consideră că data este cea pusă pentru a marca nouă luni de la concepere – 25 martie. Conform specialiştilor, primele documente nu fac referire la nicio alăturare între festivalul Soarelui şi Crăciun. Steven Hijmans consideră că „e doar simbolism cosmic care i-a inspirat pe liderii Bisericii să aleagă solstiţiul sudic, 25 decembrie, ca naşterea lui Hristos. Deşi erau conştienţi că păgânii sărbătoreau ziua Sol Invictus, acest lucru nu a contat şi nu i-a influenţat în datarea Crăciunului. Nu există nicio dovadă că o celebrare religioasă a Soarelui a antedatat Crăciunul”.
Evoluţia Crăciunului
La începutul Evului Mediu, Crăciunului nu era la fel de popular ca Sărbătoarea Epifaniei, care în Biserica vestică se concentra pe vizita magilor. Popularitatea sărbătorii a crescut în timpul împăratului Charlemagne, care a fost uns conducător în ziua de Crăciun, în anul 800. Regele Edmund Martirul a devenit monarh de Crăciun, în 855, la fel ca şi regele William I al Angliei (1066). Până la mijlocul Evului Mediu, Crăciunul a devenit popular şi toată lumea îl sărbătorea.
