Semnificaţia tainică a sărbătorii este transfigurarea omului, de altfel Sfântul Antim Ivireanul atribuie acestei sărbători denumirea sugestivă de Dumnezeiasca Înfrumuseţare a lui Hristos.

În limba greacă denumirea sărbătorii Schimbării la Faţă a Domnului esteMetamorphosis, cu înţelesul de transfigurare.

Sărbătoarea a fost menţionată în documente în prima jumătate a secolu­lui V, de patriarhul Proclu al Constantinopolului, patriarhul Chiril al Alexandriei şi papa Leon cel Mare, şi a aparut şi într-un calendar liturgic local al Ierusalimului din secolul VII, iar în sinaxarele constantinopolitane şi în alte cărţi liturgice, manuscrise greceşti, apare pe la începutul secolului VIII.

Mii de pelerini urcă în această zi la Mănăstirea Schimbarea la Faţă de pe Muntele Ceahlău, considerat astfel un adevărat Tabor românesc.

Tradiţii şi obiceiuri populare 

Sărbatoarea Schimbării la Faţă s-a suprapus peste o veche sărbătoare din calendarul popular al românilor numită Obrejenia, de la cuvântul slavon obrejenie care semnifică o transformare, sau Probojeni, tot de provenienţă slavonă, verbul probazi are sensul de a ocărî sau a certa.
În calendarul popular ziua de 6 august marchează despărţirea de vară şi începutul toamnei, când frunzele încep să îngălbenească, iarba nu mai creşte, cerbii spurca apele, care încep să se răcească, târâtoarele caută ascunzişuri, iar stârcii şi berzele se pregătesc de plecare.

Dar, dacă în Ziua Schimbării la Faţă vremea este însorită şi plăcută, toamna va fi roditoare şi îmbelşugată, în schimb, dacă plouă, toamna va fi mohorâtă.

Din această zi se interzice scăldatul în râu, pentru că apele sunt mai reci, şi se închid ferestrele la casă. În satul românesc exista obiceiul ca, de la Sânziene, oamenii să-şi scoată patul pe prispa şi să doarmă în mireasma noptilor de vară, dar începând cu Probejenia, nu se mai doarme afară, pentru că vremea se răceste.

Se spune ca nu-i bine ca oamenii să pornească la drum lung în aceeaşi zi cu păsările călătoare, că vor rătăci cărările şi cu greu vor mai găsi drumul spre casă.

De Probejenie nu se lucrează, iar cei care nu respectă tradiţia vor fi uscaţi şi gălbejiţi ca florile. Cine spală haine va fi năpădit de păduchi şi ploşniţe, iar dacă fetele se spală pe cap, părul nu mai creşte, aşa cum nu mai creşte iarba.

Cei care se roagă în această zi să scape de vreo patimă vor fi vindecaţi, iar femeile însărcinate care respecta sărbătoarea vor avea o naştere uşoară şi copii sănătoşi.
Creştinii duc în această zi la biserică mere, pere, prune şi mai ales struguri care se binecuvântează şi se împart după slujbă şi, în unele zone, se face în biserici şi la cimitire pomenirea morţilor şi mai ales a eroilor morţi pentru apărarea ţării.

De la Probejenie este prielnic cositul otavei, iar stupii trebuie aduşi acasă, pentru că florile nu mai au dulceaţă, şi în această zi începe culesul viilor cu rod de vară şi se face pomană de struguri din care, când guşti prima boabă, spui boaba noua în gură veche.

De aici înainte plantele nu mai au putere tămăduitoare şi în 6 august este ultima zi când mai sunt recoltate leuşteanul, avrămeasa, busuiocul, florile de muşetel sau cele cu nume­le Maicii Domnului, Părul Maicii Domnului şi Palma Maicii Domnului.

Tradiţia populară spune că pe 6 august nu e bine să te cerţi cu nimeni şi nici să fii certat de cineva, altfel aşa vei fi până la sărbătoarea din anul următor.