În 24 iunie este sărbătoarea Sânzienelor sau Drăgaica. Sărbătoarea își are originea în cultul solar. În această zi aveau loc iarmaroace și târguri unde tinerii se întâlneau în vederea căsătoriei. Florile culese în ziua de Sânziene, după ce sunt sfințite, sunt folosite în tratarea unor boli sau pentru alungarea răului.
În noaptea de Sânziene răsare floarea albă de ferigă. Cel care o culege are noroc. Se spune că cel care merge în noaptea de Sânziene va întâlni ielele care sunt răzbunătoare și aduc ghinion.
În Maramureș există tradiția ca să se pună la poartă flori galbene pentru fiecare membru al familiei. Dacă floarea se veștejește, persoana se va îmbolnăvi sau va muri.
Sărbătoarea Sânzienelor se mai numește și Amuțitul cucului. Cucul cântă doar trei luni pe an, până la sărbătoarea Sânzienelor.
Sărbătoarea este una solară, iar noaptea se aprind focuri. În noaptea de Sânziene se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu noi.
În noaptea dinainte de Sânziene, forțele benefice dar și cele ale răului se dezlănțuie. Sânzienele plutesc în aer și pot face minuni sau pot aduce necazuri.
Sânzienele sunt considerate preotese ale soarelui. Ele au și partea de umbră, sunt considerate divinități nocturne. În noaptea sărbătorii, vrăjitoarele pornesc în locuri numai de ele știute pentru a face descântece și a aduna ierburi.
Ielele sunt creaturi malefice care dansează noaptea în pădure, îmbrăcate în rochii vaporoase. Ele lasă în urma lor cercuri de foc.
Etimologic, cuvântul iele provine din cuvântul cuman yel, care înseamnă vânt, mișcare, moarte.
Aproape în fiecare regiune a țării există locuri unde legendele spun că ielele dansează în noaptea de Sânziene. În Olt, în pădurea Drocaia, localnicii spun că în noaptea Sânzienelor, ielele vin să fure copii. De-a lungul timpului, au fost câteva cazuri de dispariții.
În Arad, Alba și Brașov au fost descoperite cercuri în iarbă arse, după noaptea Sânzienelor.
Există credința că nici numele de iele nu trebuie rostit, pentru că aduce ghinion. Ele se hrănesc cu flori și beau apă din fântâni și izvoare. Cine bea după ele rămâne pocit.
Există un ritual de exorcizare pentru cei care au întâlnit ielele și au rămas cu diverse sechele. Vorbim despre dansul călușarilor. Persoana va sta în mijlocul călușarilor, iar aceștia vor dansa atingând cu piciorul bolnavul. În unele zone se pune leuștean la ferestre, pentru a proteja casa sau un cap de cal înfipt într-un par.
