Jonah Lomu, unul dintre cei mai mari jucători de rugby din toate timpurile, a încetat din viaţă la 40 de ani, în Auckland.

Fostul sportiv suferea încă de pe vremea când era în activitate de o boală rară a rinichilor. Din această cauză, el a fost nevoit să renunţe la sportul care l-a făcut celebru la doar 27 de ani. Doi ani mai târziu, a fost supus unei operaţii de transplant de rinichi, dar în 2011 acesta a încetat să mai funcţioneze. Avea nevoie de un nou transplant, în ultima perioadă fiind nevoit să facă dializă de 3 ori pe săptămână. De altfel, în ultimii 10 ani Lomu a fost sub tratament de dializă.

Moartea a sa a fost confirmată de John Mayhew, fostul doctor al Noii Zeelande. Devastatoarea veste i-a luat prin surprindere pe toţi, mai ales că în ultima perioadă Lomu nu dăduse vreun semn special că starea sănătăţii lui s-ar fi agravat. El a fost prezent în Anglia, la Mondialul de rugby câştigat de All Blacks, iar apoi şi-a petrecut o vacanţă, alături de familie, în Dubai, anunţă The Guardian. În urmă cu două zile el se întorsese în Noua Zeelandă, iar luni chiar postase un mesaj pe twitter.

„Pot să confirm vestea că Lomu a murit în această dimineaţă. Familia este devastată şi la fel sunt şi prietenii şi cunoştinţele lui Jonah. Familia a cerut discreţie în acest moment teribil. A fost total neaşteptat, atât pot să vă spun”, a spus Mayhew pentru The Guardian.

Acum două zile, Lomu era încântat de vacanţa pe care tocmai o petrecuse alături de cei dragi în Dubai. Nimic nu prevestea destinul său tragic.

Deşi s-a retras din rugby foarte devreme (27 de ani), Lomu a marcat pentru totdeauna acest sport. În 1994, la 19 ani el a devenit cel mai tânăr jucător din istorie care să îmbrace tricoul All Blacks, doborând un record vechi de aproape 100 de ani (al lui Edgar Wrigley, 1905). Un an mai târziu, Lomu a fost convocat la naţională pentru Campionatul Mondial din Africa de Sud şi a reuşit două eseuri în chiar primul său meci la competiţia supremă: în partida terminată 43-19 în favoarea Noii Zeelande, cu Irlanda.

În total, Lomu a jucat de 63 de ori pentru Noua Zeelandă, marcând 37 de eseuri. Marea nemulţumire a carierei a fost – dincolo de retragerea prematură din activitate – că nu a reuşit să câştige Campionatul Mondial cu All Blacks.

Mesajele de suport faţă de familia lui Lomu şi de regret în legătură cu dispariţia sa „curg” în acest moment pe reţelele de socializare. Unul dintre primii care a ţinut să îşi exprime tristeţea faţă de trecerea în nefiinţă a fostului mare sportiv a fost Johnny Wilkinson, arhitectul titlului mondial cucerit de Anglia în 2003.

„Sunt atât de devastat să aud că Johan Lomu nu mai e printre noi. Cel mai mare superstar şi o persoană fabuloasă. Sunt profund întristat”, a scris englezul.

Un singur lucru a iubit Lomu de-a lungul vieţii mai mult decât rugby-ul: pe copiii săi Brayley (6 ani) şi Dhyreylle (5 ani). Într-un interviu acordat în primăvară dailymail.co.uk, acesta simţea că sfârşitul e aproape, dar nutrea speranţa că îşi va vedea băieţii mari.

„Obiectivul meu e să trăiesc până împlinesc băieţii mei 21 de ani. Nu am nicio garanţie că aşa ceva este posibil, dar asta sper. Sper ca ei să aibă parte de o viaţă normală, să fie sănătoşi. Tatăl meu a murit foarte tânăr, iar eu am problemele pe care le am”, declara Lomu.

Introdus în Hall of Fame în 2007, Lomu deţine recordul de eseuri la Campionatul Mondial de rugby (15). O altă legendă a sportului cu balonul oval, sud-africanul Bryan Habana a egalat în 2015 această performanţă.

Jonah e considerat „primul superstar din rugby-ul modern”, fiind urmat de nume precum Jonny Wilkinson, Bryan Habana, Tana Umaga, Richie McCaw sau Dan Carter. Marele comentator Bill McLaren spunea despre el că „e la fel de greu de placat ca o masă de snooker”.

„Țineți minte, rugby-ul e un sport de echipă. Vreau ca toți 14 să-i pasați balonul lui Jonah” scrisoare anonimă trimisă către NZ înaintea semifinalei de CM cu Anglia, 1995.

Numit de The Guardian cel mai bun jucător din istoria Cupei Mondiale de Rugby (2015).