De-a lungul timpului, în documentările prin judeţul Maramureş, am făcut observaţii asupra unor mulţimi de pietre. Să le spunem însemnate. Însemnate fie de natură, fie de om. Toate îţi atrag imediat atenţia, iar curiozitatea te trimite imediat la timpul şi împrejurările în care acele pietre au fost însemnate. Toate sînt învăluite într-un anumit mister, în necunoscut. Fiind făcute din piatră, parcă cei care le-au însemnat au vrut să înfrunte timpul, să intre în eternitate. Unele sînt intrate în atenţia geologilor şi-a arheologilor. În unele cazuri, s-au găsit explicaţii, se mai caută. Cele mai multe pietre însemnate, însă, vorbesc o limbă încă necunoscută de noi. Sînt învăluite pe mai departe de taină, o taină care sporeşte pe măsură ce timpul estompează orice informaţie despre ele. Pentru azi, am ales opt pietre însemnate.
La Cavnic, deasupra minei şi la confluenţa văilor Gutîiului şi Iosif, în curtea unei case, este acest stîlp de andezit, pe care sînt gravate ciocanul şi tîrnăcopul de miner încrucişate, precum şi inscripţia “L-IV 1865”. Piatra pare a fi marcat o concesiune minieră.
Rămînem la Cavnic, unde sînt multe pietre însemnate. Lucrări din secolul XIX menţionează faptul că, pe peretele unei galerii de pe filonul Principele (Voievod), galerie săpată cu dalta şi ciocanul, la circa 70 de metri de gura galeriei, se află inscripţia “Hier hats erschlagen Jakob Huber anno 1511”. Inscripţia marca locul şi timpul în care a decedat un maistru minier. În prezent, gura galeriei este astupată, pierdută. Mare surpriză am avut în anul 2006, cînd am văzut, acasă la un cetăţean din Cavnic, o placă inscripţionată cu un text aproape identic! Deţinătorul ei spune că a scos-o, în anul 2004, dintr-o galerie (Kuemburg), alta decît cea menţionată de literatura de la secolul XIX. Cel care a făcut copia a făcut o greşeală, scriind “hast” în loc de “hats”. Inscripţia originală, probabil, stă ascunsă încă în galeria de mină pierdută. (Se ocupă de subiect arheologul Carol Kacso, în “Repertoriul arheologic al judeţului Maramureş).
De la sobrietatea poveştilor acestor pietre, să trecem la una care ne amuză. La Şurdeşti, pe Valea Bulzului, cea care-şi adună apele de sub Mogoşa, este această piatră, înaltă de zece metri, care are forma…falusului. Aşa au creat-o intemperiile. Este puţin cunoscută, deşi poate deveni celebră ca Babele din Bucegi.
Cu ceva ani în urmă, o echipă de speologi de la Clubul de Speologie MONTANA din Baia Mare, am făcut explorări în zona Ronelor, pe Dealul Camnea. În vîrful dealului, o grotă nu de dimensiuni mari, numai bună de adăpostit…legende cu haiduci. La intrarea în grotă am descoperit nişte semne dintr-o scriere necunoscută şi acest desen ce pare a-l reprezenta pe un bărbat cu coif şi arc cu săgeată. Enigma din vîrful Dealului Camnea încă nu a fost dezlegată.
Coborînd Gutîiul, înainte de satul Mara, pe stînga, urcăm pe Valea Rea. Culmea dealului, acolo de unde se poate vedea Ignişul, este marcată de aceste coloane din andezit, de formă hexagonală. Cu milioane de ani în urmă, lava aşa a încremenit, în aceste forme frumoase, interesate, parcă create de un artist.
La Ariniş, pe drumul către Poiana de sub Codru, un cimitir cu mormintele… vindecate. (Pămîntul nivelat). Aici mai sînt încă în picioare cîteva cruci din piatră, încadrate în cerc, cărora li se spun…celtice. Cît sînt de celtice sau cît de celtic este motivul acestor cruci rămîne de cercetat. S-au ocupat de subiect Ioan Chintăuan (“Etnopetrografia. Cultură populară şi religie în piatră”, Cluj-Napoca, 2005) şi dr. Carol Kacso (lucrarea citată mai sus).
Dacă drumeţiţi către “Creasta Cocoşului”, în capătul de sus al Poienii Boului, puteţi vedea şi această piatră scrisă cu “Renov 1803”. Se presupune că piatra a fost scrisă cu ocazia reparării Drumului Măriuţii (împărăteasa Maria Tereza, 1740-1780).
Şi să încheiem documentarul despre pietre însemnate cu Rozeta de la Săbişa. A fost descoperită pe cînd se extrăgea piatră din carieră. Cînd s-a dat de rozetă, lucrările au fost stopate, iar locul a fost declarat arie naturală protejată.
(Fotografiile autorului)
